Vine toamna şi o dată cu ea vremea devine capricioasă. În weekenduri, înainte să ne întrebăm unde am vrea să mergem, ne punem întrebarea: "cum se anunţă vremea?". Iar răspunsul nu e întotdeauna cel sperat.
Sâmbăta ce a trecut se anunţa ploiasă în toată ţara, aşa că nu ne încuraja să plecăm prea departe. Duminică însă lucrurile stăteau diferit. Soare, mult mult soare. Hotărâm să mergem undeva aproape de casă şi îmi amintesc de tura de anul ăsta în Cheile Râmeţului. Atunci le-am văzut pentru prima oară şi am fost tare încântată de zonă. Sunt convinsă că mai sunt multe de explorat în apropiere. În plus, tot acolo e şi Mănăstirea Râmeţ şi putem merge şi la slujbă de dimineaţă. Perfect !
Cu Rareş studiem posibilităţile de trasee şi decidem să ne îndreptăm către munţii Trăscău. Amândoi urcaserăm deja pe Piatra Secuiului, însă pe platoul Bedeleu eu nu mai fusesem. Hm, ce-am putea vedea acolo ? Încep să mă documentez şi găsesc circuitul: Colţeşti - Cheile Silosului - Peştera Poarta Zmeilor - Cheile Plaiului - Colţeşti. Pare a fi ce căutam.
Duminică dimineaţă Rareş radiază de nerăbdare ca un copil mic pornit într-o excursie mult aşteptată. Ieşim din Cluj în jurul orei 8:30. Ajunşi la mănăstire, regăsesc liniştea pe care mi-o aminteam de data trecută şi mă bucur ... mă bucur pentru că am atâtea motive pentru care să fiu bucuroasă :)
După slujbă plecăm spre Colţeşti. Deşi amiază, încă n-am mâncat nimic şi Rareş îşi dă seama că vom trece pe lângă "Transilvania Casă şi Masă", un restaurant în Aiud unde se mănâncă bine şi de regulă oprim când ne întoarcem din ture pe acolo. În situaţia dată, ideea care îi vine nu-i deloc surprinzătoare:
Rareş: "oprim să mâncăm ?"
eu: "Rareş deja e aproape 1 ... când mai facem tura ?"
Dacă mă gândesc mai bine mi-e foame. Şi la urma urmei o să avem mai multă energie după ce mâncăm. Hai să oprim !
N-are sens să mai spun că mâncăm pe săturate şi ajungem să plecăm în tură la ora 14:00. Important e că ne-am făcut damblaua.
Lăsăm maşina lângă cetate şi ad-hoc Rareş hotărăşte să schimbe planul iniţial şi să urcăm pe traseul ce duce către Vidolm. El urcă şi pe Vf. Ugerului şi de acolo se poate vedea atât pe o parte către Vf. Ardaşcheia şi Piatra Secuiului, cât şi intreaga Vale a Arieşului pe cealaltă parte. O luăm la pas şi urcăm încet prin pădure. La început urcusul este mai domol iar spre final drumul începe să urce în serpentine până ce ieşim în poiana ce ne conduce către vârf. Aici, admirăm priveliştea de jur împrejur şi ne tot minunăm de parapantiştii care se văd deasupra vârfului Ardaşcheia. Să pluteşti deasupra unui peisaj de vis într-o duminică însorită... parcă m-aş vedea făcând asta.
urcarea prin padure
După o pauză bine meritată într-un punct de belvedere ştiut de Rareş, ne întoarcem către ieşirea din pădure pentru a continua către traseul ce vine dinspre Peştera Poarta Zmeilor şi coboară către Colţeşti. Şi până acolo ? Ei, până acolo mergem "puţin" pe nemarcate. Mai exact, gps-ul spune că 4km. Clară treaba, iar facem o tură 'uşoară' clasică.
Pornim prin poiană şi ne dăm seama că mai devreme sau mai târziu va trebui să intrăm în pădure. Şi pădurea pe nemarcate îţi poate rezerva tot felul de surprize. Deşi nu sunt munţi foarte înalţi, observ că sunt zone delimitate de pereţi stâncoşi, ceea ce înseamnă că există riscul să ieşim desupra unuia dintre ei. Dar n-are sens să-mi fac griji prematur. Înaintăm prin poiană şi când ajungem în pădure constatăm că există o cărare. Nu ştiu cum am găsit-o sau de unde a apărut, cert este că nu numai că ne îndrumă prin pădure, dar ne şi oferă un punct de belvedere către Piatra Secuiului de care ne bucurăm din plin.
Ajunşi pe Platoul Bedeleu, găsim traseul marcat şi începem coborârea. Într-o zi întreagă am fi avut timp şi de peşteră, însă azi ne cam ameninţă întunericul. În drumul nostru, întâlnim o pereche de cai care pare să se bucure de prezenţa noastră acolo şi decid să ne urmeze. Ba chiar se apropie atât de tare încât începem să îi ameninţăm cu beţele. După ce reuşim să scăpăm aflu că eram ca o scrimeură adevărată în faţă lor: "en garde!". Oare în Trascău urşii sunt deghizaţi în cai şi din cauza asta erau aşa ameninţători?
La intrarea în pădure dăm de un izvor unde ne realimentăm cu apă. Nu prea mai aveam, deci e binevenit. Coborârea prin Cheile Silosului mă surprinde şi mă încântă. Nu aveam aşteptări prea mari, dar e chiar frumoasă zona.
Pe înserate ajungem înapoi în Colţeşti şi mergem să vizităm cetatea cu acelaşi nume. Dintre pereţii ei putem admira Colţeştiul şi Piatra Secuiului. Dacă facem linişte putem auzi păsările, izvorul şi zgomotele satului: un purcel urlă ca din gură de şarpe iar un copil face şi el scandal. Se aud până şi vocile oamenilor. Satul se pregăteşte să încheie ziua şi ascultăndu-l parcă suntem în afara timpului şi spaţiului. Departe este gălăgie, însă unde suntem noi totul este nemişcat. Uneori, pentru cele mai frumoase clipe nu trebuie să mergi prea departe.
Aşa se încheie o duminică frumoasă, în care ne-am încărcat bateriile pentru o nouă saptamană de lucru.
Colţul tehnic
traseul cu mașina: Cluj Napoca - Coltesti
Important: Venind dinspre Manastirea Ramet, noi am virat stanga din Aiud. Din Cluj,se poate merge direct din Turda, prin localitatea Mihai Viteazu.
vârfuri parcurse: Vf. Ugerului- 1.244 m
traseu: Coltesti - Vf. Ugerului ( pe traseul catre Vidolm ) - Platoul Bedeleu- Cheile Silosului - Coltesti
durată: ~6,5h
marcaj: urcarea am inceput-o pe marcajul cruce albastra, pentru ca apoi sa fim surprinsi de faptul ca s-a transformat in cruce galbena si bulina rosie; a urmat zona nemarcata iar apoi am intrat pe banda albastra care ne-a dus pana in sat
dif. pozitivă de nivel: 900m
surse apă: la coborarea de pe Platoul Bedeleu, inainte de intrarea in padure, pe marcajul banda albastra; zvorul e usor de observat pentru ca e chiar pe traseu
