Visam la o vacanță cu autorulota de prea mult timp. Mi-o imaginam în cele mai mici detalii și mi se părea alegerea perfectă pentru o călătorie alături de un copil mic, în care să poți petrece mult timp în natură.
Am închiriat-o încă de anul trecut în octombrie, pentru anul acesta. Nu ne-am zgârcit la numărul de zile, pentru că voiam să nu fim pe grabă, să avem timp să o savurăm. Aveau să fie 3 săptămâni petrecute într-un tur prin Europa.
Cu rulota plătită așadar de hăt-hăt și cu luna august tot mai aproape, ai zice că planul era stabilit în detaliu. În realitate însă, ultima luna fusese extrem de aglomerată și tot ce am făcut a fost să desenăm un itinerariu în linii mari. Cu câteva zile înainte să plecăm am încercat să și rezervăm primele campinguri și cam asta a fost marea organizare.
Prima oprire urma să fie Bled, Slovenia. Ne doream să ajungem în Chamonix și ăla era un prim loc pe care chiar voiam să îl vedem. Am fost șocați când am căutat pe google maps și am aflat că durează vreo 11 ore să ajungem până acolo, nu 7-8 cât eram amândoi convinși (de unde aveam numărul ăsta de ore în cap, nu știu, dar măcar eram aliniați).
Primul drum urma să fie lung deci, dar nu ne-am speriat. Am zis: hai că ăsta o să fie mai greu și apoi o să fie tot scurte. Am călătorit noaptea pentru că nu avem cum să facem un drum atât de lung cu un puști treaz și dornic de acțiune.
Și uite-așa, prima dimineață din concediu ne găsește într-o parcare de tiriști, undeva în Slovenia, la vreo 2 ore distanță de prima destinație. Cu tot cu opriri drumul s-a dovedit a fi mult prea lung pentru a putea fi parcurs de o singură persoană dintr-o bucată (eu nu aveam destul curaj încât să conduc și eu). Așa că la răsărit Rareș a oprit în prima parcare pe care a găsit-o pentru o pauză scurtă de somn. În timpul ăsta, eu și Victor am explorat parcarea, benzinăria în exterior, în interior pe îndelete, apoi iar în exterior, și din nou în interior … Pe scurt am pierdut vremea într-un mare fel.
Pe la amiază am ajuns în apropierea Bledului, în campingul în care găsiserăm locuri (în cel din Bled nu mai erau disponibile atunci când am încercat noi să facem rezervarea - cu 2 zile înainte).
Campingul Eco River Camp s-a dovedit a fi foarte liniștit, undeva în apropiere de pădure. Prietenos cu mediul și complet autosustenabil, avea resurse limitate și asta era semnalat peste tot (de exemplu apa se încălzea cu energia captată de panourile solare, deci numărul de dușuri calde era limitat).
În Slovenia am petrecut 2 nopți, iar în singura zi plină am vizitat lacul și am făcut o drumeție scurtă spre un punct de belvedere din apropiere. Timpul a fost prea scurt ca să putem spune că am văzut zona. Mai mult am mirosit-o aș zice, dar am simțit puțin atmosfera. Deși destul de turistic (prețurile și numărul de oameni mă fac să spun asta), peisajul este cel care îmbie la vizitat și nu degeaba. După drumeție noi ne-am așezat pe malul lacului la plajă, alături de alți oameni care păreau că asta plănuiesc să facă toată ziua.
A doua zi am plecat spre mare, al doilea nostru obiectiv, nu înainte să ne oprim în Ljubljana pentru o vizită scurtă. Rareș nu mai fusese și eram prea aproape că să nu o explorăm puțin. După ce am lăsat deci autorulota în parcarea unul mall de la periferie, ne-am urcat în autobuz și în scurt timp ne aflam în centru. În orele următoare am urcat la castel și ne-am plimbat pe malul râului Sava. Momentul culminant al zilei a fost atunci când ne-am oprit să ascultăm un cântăreț stradal. Ce voce frumoasă avea … direct în suflet mi-a intrat. Cu Victor ne-am apropiat să îi oferim o monedă, ceea ce l-a încântat maxim.
Câteva ore mai târziu, cu un puști epuizat (nu că noi am fi fost foarte fresh), ne îndreptam spre Marea Adriatică, unde urma să petrecem câteva zile.
Va urma …
