La invitatia lui Ovidiu Guja, impreuna cu Rares am hotarat sa trecem cumpana dintre ani in muntii Apuseni. Urma sa ne adunam la cabana lui Ovidiuurmatorii, in ordine aleatoare: Sabina, Simona si Ovidiu Guja, Adriana Andreica, Florin Grec, Eva Veres, Aida Pop, Gabriel Oarga, Andrei Astilean, Cristina Jurcovan, Cezar Marginean, Codruta, Peter, Rares si subsemnata.
Spre sfarsitul saptamanii anterioare, pe care am petrecut-o acasa in Brasov, zapada a inceput sa se arate. Dupa o zi de schi si o drumetie pana in Poiana Brasov, speram ca si Apusenii sa fie imbracati in alb. Parca pentru a-mi indeplini dorinta, chiar cu o seara inainte sa plec spre Cluj a inceput sa ninga. Dar asta a venit cu un pret - drumul Brasov-Cluja durat spre 6 ore in loc de 4 jumatate.
Astfel, luni in jurul orei 19, am pornit spre catunul Casa de Piatra, comuna Garda de Sus. Cum nu am gasit lanturi pe masura potrivita, ne-am bazat pe cauciucurile noi si am sperat ca o sa dovedim cei 12km de drum secundar, inzapezit. Mare ne-a fost bucuria cand am ajuns la cabana.
Prima zi
Marti, soarele s-a aratat de dimineata, si prin fereastra de deasupra capului, ma imbia sa ies din sacul de dormit. Dupa un mic dejun copios, si un plan stabilit, eram pregatita sa ma bucur de zapada. Ovidiu urma sa ne conduca pe traseul ce duce spre Varful Batrana, fara a avea obiectivul de a ajunge acolo, ci de a ne bucura de zi. Ceea ce aveam de gand sa fac din plin.
iarna pe ulita - by Ovi G.
Imediat ce am iesit din cabana am inceput o urcare domoala, care a continuat printr-o padure dupa care am ajuns pe un prim platou. Aici nu mai eram protejati de vant, ceea ce ne-a facut sa apreciem mai mult caldura cabanei. Insa inaintea noastra urma tot padure si ziua era superba. Am decis sa continuam spre Poiana Calineasa. Zapada era moale, si ne imbia pe toti ... pe unii mai mult ca pe altii. :) Drumul a fost presarat cu rasete, tavaleala in zapada, sarituri de tot felu' ( inclusiv stilul bomba), concurs de inot in zapada ( la asta mai am de exersat, ca sa-l pot invinge pe Florin care era expert) si un numar de rostogolit simultan dat de Florin si Rares.
by Ovi G.
O ora mai tarziu am ajuns in Poiana Calineasa, unde ne-am oprit pentru pauza de masa si pentru cateva explicatii si legende locale, oferite de Ovidiu. Asa am aflat ca aici se tinea inainte targ la care nu se putea ajunge altfel decat in carute trase de cai. Dupa ce am studiat falnica bisericuta, am pornit pe urmele propriilor pasi, inapoi catre cabana.
O data ajunsi, Eva ne astepta cu mancarea calda ( multumim Eva ). Nici ca se putea mai bine ... nu de alta dar pofta de mancare aveam, ba chiar eram lihniti.
Dupa ce ne-am potolit foamea, Rares a venit cu propunerea sa jucam Black Stories. El mai jucase si imi povestise de joc inca pe drumul inspre cabana. Si cum maestrul nostru de ceremonie, Eva a fost si ea de acord, am inceput cu prima poveste. Jocul se desfasoara asa: maestrul de ceremonii, care stie intreaga poveste, da cateva fapte din deznodamant, iar ceilalti, prin intrebari la care se poate raspunde cu da sau nu, trebuie sa descopere intregul fir epic. Si uite-asa seara a continuat cu fel de fel de povesti, unele mai negre ca altele si cu o avalansa de intrebari - desi nu cele asteptate de Eva, care s-a plan in multiple randuri ca nu punem intrebarile clasice.
Mai tarziu, desi racita, Adriana s-a sacrificat pentru noi si a incheiat seara cu un concert. Nu pot sa descriu bucuria noastra, care ne-am adunat in jurul ei, aproape de soba, si am cantat cat ne-au tinut plamanii. Si n-am cuvinte nici pentru bucuria Evei cand Adriana a cantat "Daca tu ai disparea". Nu stiu daca din cauza asta, sau pur si simplu e frumoasa melodia, dar acum imi place si mie.
by Ovi G.
Dupa ~2h30m de cantat ne-am indreptat spre sacii de dormit, cu gandul la noile melodii invatate si la razele de soare care aveau sa ne trezeasca dimineata.
by Ovi G.
A doua zi
Marti seara intrebasem care e planul pentru miercuri, si am aflat ca dimineata e program de voie, insa dupa-amiaza trebuie sa impodobim casa, sa pregatim bucatele pentru masa de revelion si spre seara sa mergem la colindat, plus petrecerea de revelion. Asadar, anuntandu-se o zi plina, am pus ceasul sa sune dimineata, nu foarte devreme - vacanta fiind.
In jurul orelor 10 razele soarelui ne-au mangaiat obrazul, si nerabdatori am aruncat o privire pe geam, sa luam pulsul zilei. Am coborat de indata sa mancam si sa stabilim destinatia unei drumetii scurte. Variantele erau 'spre Padis' (propunerea lui Cezar) sau sa vizitam niste pesteri in apropiere (Ovi). Nu a fost o decizie dificila, daca e sa alegem intre 'outdoor' si 'indoor', singurul semn de intrebare era cat de departe o sa ajungem. Am stabilit ca la 2:30 sa facem cale intoarsa, oriunde am fi in momentul respectiv. Asadar am luat-o pe firul vaii in sus. Singurele repere care ne-au atras atentia au fost niste pereti de stanca si niste turturi imensi de gheata. Desi am plecat de la cabana 8 persoane, am ramas 6 pana in fundul vaii unde aveam de ales 'spre Padis' sau 'la dreapta'. Adriana a decis sa se intoarca, simtind ca raceala o ajunge din urma. Am continuat ~20 de minute pana 'la stana', unde am mai pierdut un om. Asadar, patru muschetari, am continuat pana la 2:30 cand am ajuns sa vedem releul de pe drumul 'spre Padis'. La intoarcere am optat sa nu ne intoarcem pe urme, ci sa facem un mic rond, pana la intrarea pe vale, de unde nu aveam foarte multe optiuni.
pe firul vaii in sus
in poiana, pe drumul inapoi
Odata ajunsi la cabana, decoratiile erau deja puse, masa era aranjata pe jumatate, deci singurul lucru care mai era de facut era sa mancam si sa jucam cateva 'black stories' cu Eva.
Aproape de orele 6 ne-am echipat si am pornit spre colindat. Intreg catunul are 10 familii, si planul era sa colindam 5, dupa care sa revenim in timp pentru petrecerea de revelion. Urmatoarele 5 familii urma sa le colindam a 3-a zi.
Inarmati cu un clopotel, o talanga si mai ales vocile noastre, am plecat spre prima casa. Un colind, o urare, si gazdele ne-au poftit in casa si servit cu palinca de mere. Dupa cateva minute de discutii, ne-am pregatit de iesire, cantand 'Steaua sus rasare'.
Programul artistic a fost acelasi pentru toate casele, dar cu timpul experienta incepea sa isi faca datoria. Sau bauturile. Daca la prima casa aveam de ales intre tuica de mere si tuica de mere, pe parcurs oferta s-a diversificat la vin fiert (foarte bun), afinata, bere si cireasa de pe tort, carnati.
asteptand colindatori - by Ovi G.
La inceput nu stiam la ce sa ne asteptam, dar prevedeam o seara lunga, din cauza ca nu cunosteam persoanele, nu stiam cum e sa treci pragul caselor unor necunoscuti. Adevarul e ca a fost o experienta unica si inedita, si a trecut inainte sa ne dam seama.
Intorsi la cabana, ne-am schimbat in hainele de sarbatoare, am pornit muzica si cumpana dintre ani ne-a prins pe ritmuri de dans. Orele 12:00 le-am sarbatorit cu 2 stelute in maini si un pahar de sampanie, in fata cabanei.
Cheful a durat inca ~2h dupa care ne-am retras la culcare, cu sufletele pline.
pe ritmuri de dans - by Ovi G.
A treia zi
In prima zi din an am inceput cu dreptul: cu un somn bun. In jurul orei 10 am scos capul din sacul de dormit, ca sa constat ca soarele nu binevoieste sa se arate. In timpul micului dejun am decis sa ne indreptam catre ghetarul Vartop, pestera aflata la aproximativ 40 de minute. Asa ca imediat dupa, o parte din noi ne-am echipat si am pornit.
Dupa 10 minute pe drum, am ajuns in dreptul indicatorului care ne anunta ca avem de parcurs 30 de minute pe o carare ce urca prin padure. Povestile au facut timpul sa zboare. O data ajunsi, in asteptarea unui satean care urma sa ne aduca cheia pesterii, Ovidiu ne-a povestit cum insasi Iancu de Hunedoara a ajuns in zona, ba chiar a facut un foc inauntru, ale carui urme se vad pana astazi ... Atunci cand e nevoie, se inventeaza cateva povesti pentru a atrage turistii. Povestea cu Iancu de Hunedoara era un exercitiu :)
Nu dupa mult timp, cu frontalele aprinse, am intrat in pestera si spre surprinderea mea, am inceput sa trecem din camera in camera. Nu ma asteptam sa fie asa de mare si de spectaculoasa. Ba chiar am vazut si un liliac. Am facut apoi cale intoarsa, nu fara sa vedem si pestera Coiba Mare.
Intorsi la cabana, am pastrat traditia si ne-am asezat la masa. Dupa ce am mancat o ciorba calda proaspat facuta, ne-am pregatit de plecare, pentru ca urma a doua seara de colindat.
Pentru ca peisajul sa fie complet, a inceput sa ninga cu fulgi mari. Am inceput sa luam rand pe rand cele 5 case ramase. Pentru mine a fost prima oara cand am intrat in casele unor oameni necunoscuti si a fost o experienta bogata, cum nu ma asteptam. Am vazut oameni bucurosi, inconjurati de familie, sau tristi si singuri, oameni care ne-au servit cu vin, rachiu, cozonac, prajitura, sau oameni care ne-au dat din suflet o bucata de carnati pentru ca doar atat aveau. Pe langa bucatele alese, fericirea lor a fost cea mai importanta si ne-a bucurat si pe noi. Sau sa fi fost vinul ? Sau poate povestea lui Cezar despre cum a mers la stomatolog pentru o plomba cazuta si a iesit de acolo cu aceeasi plomba cazuta si una noua pe o masea pe care o credea buna ... Orice ar fi fost seara a fost una de succes.
by Ovi G.
by Ovi G.
Si pentru ca avea nevoie de un final apoteotic, intorsi la cabana, Adriana a hotarat sa ne cante din nou. Iu huuuu ! Bucurie mare. Am strans scaunele in cerc in jurul ei si 3h mai tarziu inca eram vrajiti de vocea si chitara ei ... Dar oboseala si-a spus cuvantul asa ca in jurul orei 12 ne-am indreptat catre sacii de dormit.
by Ovi G.
Vineri a fost ziua in care am revenit la realitate, nu fara parere de rau.
