În ultima perioadă drumețiile noastre au scăzut în intensitate și volum. E ciudat. De obicei încercăm să fugim de rutină, de cotidian, să evadăm în natură. Dar acum viețile noastre s-au schimbat. Încercăm să creem o rutină. Momentan una nu prea complicată, care să poate fi urmărită de Victor. Dar cu timpul vom adăuga rutinei alergarile din timpul săptămânii, drumețiile din weekend și sperăm și concediile.
Până să putem ieși în 3 ne spargem în grupulețe, având grijă ca Victor să nu rămână niciodată singur. Așa a fost cazul în duminica ce tocmai a trecut când am pus mâna pe telefon și l-am provocat pe Cosmin la o tură de cățărat. Încercăm să mergem trasee de mai multe lungimi de ceva vreme. Ultima dată a rămas că încercăm Sanșilul din Cheile Turzii. O coastă îmi joacă feste și mă doare toată cutia toracică, așa că îi propun o ruta clasică, Școală Turdeană, spunând că dacă toate merg bine, urcăm și un Sansil.
Așadar, la 6:40am ne pornim împreună spre chei. În ultima vreme roia lumea prin zonă și voiam să fim siguri că nu ne intersectăm cu prea mulți. În plus, vremea părea perfectă, până spre seară.
La 7:40 suntem cu hamurile pe noi la intrarea în traseu, dar înainte de urcat îl rog pe Cosmin să facă o scurtă recapitulare a nodurilor și a ceea ce înseamnă regrupare. Vom merge cap alternativ și plănuim să reducem din numărul de regrupări, căci vorba aia, nu mai suntem începători. Bineînțeles că suntem la început, de aceea și recapitularea, dar vrem să nu pierdem prea mult timp pe traseu.
Prima lungime o urc eu, pentru că e super exersată, și imediat după urmează un pas mai interesant pe care aș prefera să fiu manșă. Cosmin ajunge la regruparea a doua, urc și eu surprinzător de repede și atac un segment foarte scurt, dar interesant - o brână diagonală, unde la capătul ei facem a treia și ultima regrupare. Când să îl asigur pe Cosmin îmi dau seama că nu am coșuleț și aici începe un scurt dialog (noroc că segmentul era scurt și povesteam fără să strigăm unul la celălalt; în plus aveam și contact vizual). Unii ar zice că e bine să înveți nodurile la rece, stând pe 'terra-firma', dar să știți că se poate și la cald, la nevoie.
Prinzi coarda cu mâinile încrucișate, răsucești ambii pumni și îi pui cap în cap, și ar trebui să iasă semi-cabestan.
Repet în oglindă ce-mi arată Cosmin, și așa ajunge să fie asigurat, să urce în siguranță lângă mine. Ultima lungime e simpluță, pentru că folosim un lanț nu pentru ce a fost el gândit, ci pentru ce avem noi nevoie, și așa ieșim sus.
Coasta mea pulsează destul de tare, respir greu neputând să extind plămânii prea tare de durere, așadar renunț la un nou traseu, dar îl filez cu drag pe Cosmin la orice pare provocator pentru el.
Așa ajunge să își măsoare puterile cu primele 2 lungimi din Turnul Ascuțit.
La amiază ne întoarcem la mașină și revenim în Cluj. Sanșilul rămâne pe data viitoare!
