De fiecare data cand vin in Brasov si vad munti peste tot, mi se face asa o pofta sa ii cutreier. Din cauza asta nu am stare si tot explorez cararile dimprejurul Tampei in alergare. Asa de mult imi place ca la 4 km de casa este padurea.
Insa tot foarte aproape sunt multe alte optiuni: Postavaru, Piatra Mare, Piatra Craiului, Bucegii ... da, pentru iubitorii de munte Brasovul e un colt de rai. Si cum de anul trecut ai mei au inceput sa exploreze muntii astia, n-am putut sa nu profit de concediul de Paste si de vremea care se anunta perfecta si le-am propus o tura pana la Malaiesti. Mama a facut parte dintr-un grup de cercetasi si a mai fost in tinerete, insa au trecut prea multi ani ca sa isi aminteasca detaliile.
Si uite-asa iata-ne in prima zi de Paste echipati, entuziasmati, trezindu-ne de dimineata pentru a pleca spre Malaiesti, prin Rasnov. Cerem cateva indicatii in Rasnov si imediat intram pe valea Glajeriei, pe care stiam ca trebuie sa parcurgem 17 km pentru a intra in traseu. Spre bucuria mea, o parte este asfaltata asa ca ne scuteste de ceva timp. Totusi a ramas si o portiune de slalom printre gropi, dar trecem cu bine si de ea si ajungem la intrarea in parcul natural in jurul orei 10, unde hotaram sa lasam masina.
Continuam pe drumul forestier si nu dupa mult timp vedem primul indicator care ne ofera si o estimare de timp: 2h 45min. Eee .. o nimica toata :) In curand parasim drumul forestier si cotim catre stanga, unde trecem raul peste un podet si incepem prima urcare abrupta a zilei. La inceput timida, pe masura ce urcam zapada prinde tot mai mult curaj iar sus tata incearca sa o masoare si constata ca are peste 2m. Nu-i rau, iarna in toata regula. Pe la jumatatea traseului intalnim o alta familie, oprita pentru un popas.
In mai putin de 3 ore ajungem la cabana, unde peretii Bucegilor ne inconjoara de jur imprejur. Salutam cabanierul si plecam in cautarea meselor, pentru a lua pranzul. Nu le vad si il intreb pe cabanier de ele: "sunt acolo, la 1m sub zapada". Insa 2 mese au iesit la suprafata si ne asezam pe una dintre ele, cu picioarele pe banci, unde luam masa ce cuprinde numai bucate traditionale: piftele, drob, oua, cozonaci .. ca in prima zi de Paste.
De la cabanier aflu care sunt varfurile Bucsoiu si Padina Crucii ( pe care au pus si o cruce, daca tot se cheama asa) , ca in departare se vede Hornul Mic si ca Pichetul Rosu este de fapt o intersectie. Imi povesteste cum iarna cara strictul necesar doar in spate, iar vara pot urca totul cu ajutorul cailor ( atunci se aprovizioneaza si pentru iarna). Spre deosebire de alte cabane unde sunt cate 2 persoane care fac cu schimbul, aici este doar el si patronii care ii tin locul uneori. Insa in cea mai mare parte, el este acolo.
Nu avem nici un motiv sa ne grabim inapoi asa ca mai zabovim la soare ( seara urmeaza sa ne dam seama ca e neindurator si ne cam arde in timpul asta). Ni se alatura inca 2 baieti care ne povestesc ca au dormit peste noapte la cabana si planuiesc sa coboare astazi. La un moment dat tatei ii vine ideea ca daca ar dezapezi si celelalte mese s-ar usca imediat. Tot ce ii trebuie este o lopata. Ii cere una cabanierului si se apuca de treaba. Radem si il pozam in timp ce el isi curata ograda cu spor.
tata in actiune
Cu atata zapada in jur eu nu ma pot abtine si fac si un omulet de zapada, pe care il declaram mai tarziu decedat dupa ce facem concurs de aruncat cu bulgari in el.
poza de vedere
O ora jumate mai tarziu, hotaram ca e momentul sa ne intoarcem. Avem inaintea noastra valea iar in departare se vede Vf. Postavaru. Coboram alene fara nici o grija. Insa situatia se schimba cand ne intalnim cu un om care ne spune ca tocmai a vazut urme proaspete de ursoaica si ca sunt destul de multi ursi prin zona ( au inceput sa iasa din hibernare ). Vorba mamei: "mai bine nu ne zicea". E... foarte ingrijorata nu am fost eu pentru ca de cand merg pe munte niciodata nu am vazut unul. Asta nu inseamna ca nu imi sta inima in loc cand amandoi parintii mei spun simultan: "uite ursul". Era un panou informativ despre urs :)
padure padure padure
Ajungem inapoi la masina in jurul orei 17:00. A fost o zi plina, o zi in care am respirat munte si in care am petrecut timp cu parintii mei.
