Vacanţa noastră se apropie de final. Ultimele zile le-am petrecut într-un orăşel mic, numit Ancud, aflat pe insula Chiloe. Iniţial plănuiam să explorăm cât mai mult zona, însă o dată instalaţi într-un camping pe malul oceanului, brusc am simţit nevoia să nu facem nimic.
Iar Ancud s-a dovedit a fi locul ideal pentru asta. Cu un centru mic, presărat cu bisericuţe vechi, cu periferii cu străzi pietruite şi case de tablă, cu haite întregi de câini pe fiecare stradă, oraşul are un ritm al lui. E unul din locurile alea în care timpul se scurge mai lent parcă. Şi pentru noi a fost exact ce trebuia.
După 3 zile petrecute aici, nu vă pot spune ce obiective turistice sunt. Vă pot spune însă că oceanul îndeamnă la visare, că pescăruşii brăzdează cerul iar vapoarele mişună neîncetat, că aici oamenii aproape că sunt mai puţini decât câinii (într-o curte am numărat 7 câini şi nu am zărit ţipenie de om), că au şcoală, grădiniţă, spitale, piaţă cu fructe proaspete şi peşte, sau că centrul se umple după-amiezile de localnici aflaţi parcă în vacanţă. Unii mănâncă îngheţată, alţii se plimbă iar copiii aleargă pe fundalul muzicii din boxele instalate în foişor.
Ancudul are viaţă, cu un ritm al lui căruia i-am fost şi noi martori timp de 3 zile. Acum e timpul să ne întoarcem acasă.
