Pregatirea continua. Sunt in saptamana 3 si ieri am avut alergarea lunga din weekend de 13km. E frustrant faptul ca endomondo imi perde alergarile pentru ca nu sunt conectata la internet. Poate pentru ca i-am facut un upgrade la o versiune mai noua, pentru ca inainte avea un comportament normal ( le tinea in memoria interna pana in momentul in care ma conectam la internet si atunci isi uploada datele). Cu ocazia asta am pierdut o alergare de 5km si doua lungi ( una de 10 si una de 13). La aia de 13 am fost pe faza si mi-am notat timpul, asa ca am introdus-o manual dupa. Tot am pierdut timpul fiecarui kilometru. Si cand alergi atatia kilometri devine extrem de important un aspect ca asta. Cel putin pentru mine.Oricum, o sa supravietuiesc.
Alergarile au urcusuri si coborasuri. Sunt momente in care ma simt foarte bine si ma ajuta organismul, si alte momente in care mi se pare mult si 5km. Oricum ar fi, fiecare alergare are procesul ei psihologic. Chiar daca inainte de cele scurte sunt bucuroasa ca nu am asa de mult de alergat, cand trec la treaba lucrurile nu mai par asa de usoare. Din punctul de vedere al sanatatii ma simt destul de bine. Am o glezna care ma doare dupa alergari de regula si imi e teama ca e din cauza ca alerg incorect. Nu imi dau seama daca e adevarat sau doar in imaginatia mea. Pe langa asta, pentru ca dupa alergarea de ieri am plecat sa vizitam Ljubljana, deci am mers toata ziua pe jos, azi inca ma dor picioarele. E o combinatie intre febra musculara si oboseala a muschilor.
Din punctul de vedere al statisticilor, pana acum stau cam asa : cel mai bun timp la 5km ( pentru ca o alergare am pierdut-o, o sa presupun ca aia a avut timp mai slab decat asta) e de 24:53s, cu pace de 4:58min/km. Iata si dovada :
Insa constat ca alergarile scurte nu sunt tocmai relevante pentru ca pe distante lungi nu pot sa scot acelasi pace ( nici pe departe). Imi dau seama ca nu neaparat din cauza unor limite fizice, ci mai degraba psihice. Daca pornesc intr-o alergare scurta, ma gandesc ca daca o sa ajung in punctul in care nu mai pot, o sa fiu oricum aproape de final. Intr-o alergare lunga, lucrurile se schimba drastic. Numarul de kilometri ma sperie din start, imi doresc doar sa ii pot parcurge si nu prea sa pune problema sa accelerez de teama sa nu ma epuizez prematur. Asa se face ca distanta de 13 km am parcurs-o in 1h13m45s ( asta insemnand in pace de 5:40 min/km). Mi se pare ca diferenta este destul de mare. Oricum alergarile lungi ma sperie destul de tare ( atat de tare incat de regula nu prea dorm cu o noapte inainte de ele). Da stiu, not ok. Si asa am constatat ca de fapt eu nu stiu sa abordez alergarile lungi. Nu am cunostintele necesare pentru asta si habar nu am ce o sa fac la semimaraton. Sper sa gasesc pe cineva care sa imi raspunda la cateva intrebari pana atunci :D Daca nu, o sa imi gandesc singura o strategie.
Ma gandesc cu teama la momentul in care ma voi intoarce acasa. Va trebui sa fac antrenamente mai grele, in conditiile in care o sa si lucrez si o sa merg la scoala. Oricum sunt hotarata sa le fac, orice ar fi. Aici e usor sa ma tin de program, atata timp cat vremea ma ajuta. Saptamana asta a nins tare intr-o zi si a inghetat totul, asa ca a trebuit sa amanam o alergare de 5 km pentru a doua zi. In rest nu prea am avut impedimente.
Rebeka s-a hotarat sa participe si ea la maratonul stafeta. Asta inseamna ca e o echipa de 4 oameni, care alearga fiecare o distanta de 10,55km. Asa ca a inceput sa isi masoare si ea timpii si sa fie mai preocupata de alergari. Asta ma bucura. Imi plac oamenii ambitiosi :)
Alergarile au urcusuri si coborasuri. Sunt momente in care ma simt foarte bine si ma ajuta organismul, si alte momente in care mi se pare mult si 5km. Oricum ar fi, fiecare alergare are procesul ei psihologic. Chiar daca inainte de cele scurte sunt bucuroasa ca nu am asa de mult de alergat, cand trec la treaba lucrurile nu mai par asa de usoare. Din punctul de vedere al sanatatii ma simt destul de bine. Am o glezna care ma doare dupa alergari de regula si imi e teama ca e din cauza ca alerg incorect. Nu imi dau seama daca e adevarat sau doar in imaginatia mea. Pe langa asta, pentru ca dupa alergarea de ieri am plecat sa vizitam Ljubljana, deci am mers toata ziua pe jos, azi inca ma dor picioarele. E o combinatie intre febra musculara si oboseala a muschilor.
Din punctul de vedere al statisticilor, pana acum stau cam asa : cel mai bun timp la 5km ( pentru ca o alergare am pierdut-o, o sa presupun ca aia a avut timp mai slab decat asta) e de 24:53s, cu pace de 4:58min/km. Iata si dovada :
Ma gandesc cu teama la momentul in care ma voi intoarce acasa. Va trebui sa fac antrenamente mai grele, in conditiile in care o sa si lucrez si o sa merg la scoala. Oricum sunt hotarata sa le fac, orice ar fi. Aici e usor sa ma tin de program, atata timp cat vremea ma ajuta. Saptamana asta a nins tare intr-o zi si a inghetat totul, asa ca a trebuit sa amanam o alergare de 5 km pentru a doua zi. In rest nu prea am avut impedimente.
Rebeka s-a hotarat sa participe si ea la maratonul stafeta. Asta inseamna ca e o echipa de 4 oameni, care alearga fiecare o distanta de 10,55km. Asa ca a inceput sa isi masoare si ea timpii si sa fie mai preocupata de alergari. Asta ma bucura. Imi plac oamenii ambitiosi :)
