Da, am reusit ! Cele doua luni de antrenament au trecut repede. Cand ma gandesc acum ca la inceput imi era asa de teama si mi se parea atat de lunga distanta de 21 de km... si acum mi se pare la fel de lunga, dar ma simt mai puternica. Acum stiu ca pot. Dar sa incep povestea.
In saptamana anterioara semimaratonului am alergat destul de putin comparativ cu celelalte saptamani. Ma informasem cat de cat despre asta si stiam ca programul meu de antrenament e corect, dar parca tot ma ingrijoram .... vroiam sa alerg ca sa imi dovedesc mie ca sunt pregatita. Dar nu am facut-o. In sambata dinaintea concursului am alergat 3.5 km. I-am parcurs intr-un ritm foarte alert si am obosit cam repede....asta m-a speriat ... de fapt cred ca aveam emotii si ma speria orice.
Dimineata zilei cu pricina a sosit in cele din urma. Am ajuns la Cluj Arena destul de tarziu, asa ca m-am dus repede sa imi pregatesc ghiozdanul ca sa il pot lasa la garderoba si apoi m-am dus sa fac incalzirea in cele 20 de min ramase pana la ora 9, cand imi propusesem sa fiu la linia de start. Dupa experienta de la crossul din Brasov, nu am mai vrut sa fiu printre ultimii ... dimpotriva. Totul a mers conform planului. Rebeka ( ea participa la stafeta ) si Ilie ( si el la maraton ) au venit cu mine. Eram toti trei, in multimea de oameni. Nu stiam ce se intampla, m-am uitat la ceas si am vazut ca mai sunt doar cateva minute. Cineva vorbea la microfon dar zumzetul din jur acoperea acea voce.
Endomondo era pornit, muzica si ea, eram gata. Incepe numaratoarea inversa : 10, 9 ... cumva sunt luata prin surprindere ... 8, 7 ... ma grabesc sa pornesc endomondo si sa imi pun telefonul in suport .... 4, 3 ... inima imi bate mai tare .... 2, 1 .... pentru asta m-am pregatit ... Start!
Incepem sa alergam . Toti trei simultan. Ritmul lui Ilie de la antrenamente nu il cunoasteam, dar banuiam ca alearga mai repede decat mine. De Rebe stiam ca ea ar trebui sa alerge mai incet. Si totusi alergam simultan ... deodata cu valul. Nu stiu exact cat de repede, dar imi e clar ca e mult mai repede decat la antrenamente si ca ar trebui sa incetinesc. Ma gandesc ca o s-o fac dupa ce iesim de pe stadion, dar lumea pastreaza ritmul. La primul kilometru aflu ca l-am parcurs in 4:45. Ma gandesc ca o sa ma ajute cele 45 de secunde ramase pana la 5:30 mai tarziu ( 5:30 fiind media propusa ). Ilie incearca sa nu mearga dupa instinct si il vad ca face eforturi sa nu accelereze. Rebe imi spune ca alergam mult prea tare ... sunt ingrijorata dar nu incetinesc. Insa nu dupa mult timp de despartim. Ilie pleaca inainte iar Rebe ramane in urma. Raman singura. Primii kilometri trec pe nesimtite. Nu ma opresc la primul punct de hidratare pentru ca e foarte aglomerat si oricum sunt obisnuita sa alerg distante destul de lungi fara apa deloc. Continui ...
Spre sfarsitul primei ture sunt constienta ca am scos un timp foarte bun, dar cu un pret. Deja simt oboseala in picioare. Ok, mai am inca o tura. Mi-am lasat bluza cu maneca lunga pe mine si acum imi e cald. Soarele bate destul de puternic. Nu am ce sa fac, trebuie sa continui asa. Imi propun sa profit de fiecare punct de hidratare tura asta. La primul incerc sa beau apa in timp ce alerg dar nu reusesc. Sunt tot mai obosita ... imi propun sa alerg pana la cel de-al doilea punct si sa ma opresc sa beau macar un pahar cu apa. Am un punct in care chiar ma gandesc sa ma opresc putin dar e o zona in care sunt spectatori asa ca nu o fac. Regret tot mai tare faptul ca am plecat atat de tare. Dar nu mai e mult ... Ajung la cel de-al doilea punct. Beau repede apa si continui. Mai urmeaza inca unul care nu imi amintesc exact unde e dar stiu ca urmeaza si o parte foarte grea pentru mine. Traseul merge pe langa Somes, pe o strada lata, asfaltata, seaca....care la prima tura m-a consumat psihic foarte tare. Acum stiu la ce sa ma astept, dar asta nu face lucrurile mai usoare. Endomondo spune ca mai am doar 3 km desi de-abia ma duc si va trebui sa ma si intorc pe acelasi drum. Ajung la ultimul punct de hidratare. Ma opresc sa beau apa, dar nu continui imediat. Imi propun sa stau 1 minut, pe ceas. Asta si fac. Stiu ca sunt in timpul propus si ca o sa termin traseul in sub 2 ore. Pornesc din nou. Muschii ma dor mai tare acum, pentru ca i-am relaxat. Am gresit. Trag de mine pe ultimii kilometri. Incep sa vad Cluj Arena. Peste putin timp intru pe stadion. Nu vad si nu aud nimic, ma concentrez doar sa ajung la poarta de la finnish. Ma striga Rebe de pe margine si ii spun ca nu mai pot. Simt ca m-am fortat ... Trec in sfarsit ... sunt bucuroasa ... Rebe vine sa imi aduca apa si ma felicita.
Am reusit sa scot timpul propus !
Acum ca privesc in urma, ma simt imbogatita cu o experienta. Ma bucur ca am reusit sa fac asta si abia il astept pe urmatorul. Am facut greseli din nou, dar invat din ele. De data asta am plecat prea repede si m-am lasat purtata de val. Nu mi-am impus eu ritmul, ci i-am lasat pe cei din jur sa o faca. Dar nu-i nimic :)
Timp final oficial : 1:55:12
Clasament : Loc 28/120 - F
In saptamana anterioara semimaratonului am alergat destul de putin comparativ cu celelalte saptamani. Ma informasem cat de cat despre asta si stiam ca programul meu de antrenament e corect, dar parca tot ma ingrijoram .... vroiam sa alerg ca sa imi dovedesc mie ca sunt pregatita. Dar nu am facut-o. In sambata dinaintea concursului am alergat 3.5 km. I-am parcurs intr-un ritm foarte alert si am obosit cam repede....asta m-a speriat ... de fapt cred ca aveam emotii si ma speria orice.
Dimineata zilei cu pricina a sosit in cele din urma. Am ajuns la Cluj Arena destul de tarziu, asa ca m-am dus repede sa imi pregatesc ghiozdanul ca sa il pot lasa la garderoba si apoi m-am dus sa fac incalzirea in cele 20 de min ramase pana la ora 9, cand imi propusesem sa fiu la linia de start. Dupa experienta de la crossul din Brasov, nu am mai vrut sa fiu printre ultimii ... dimpotriva. Totul a mers conform planului. Rebeka ( ea participa la stafeta ) si Ilie ( si el la maraton ) au venit cu mine. Eram toti trei, in multimea de oameni. Nu stiam ce se intampla, m-am uitat la ceas si am vazut ca mai sunt doar cateva minute. Cineva vorbea la microfon dar zumzetul din jur acoperea acea voce.
Incepem sa alergam . Toti trei simultan. Ritmul lui Ilie de la antrenamente nu il cunoasteam, dar banuiam ca alearga mai repede decat mine. De Rebe stiam ca ea ar trebui sa alerge mai incet. Si totusi alergam simultan ... deodata cu valul. Nu stiu exact cat de repede, dar imi e clar ca e mult mai repede decat la antrenamente si ca ar trebui sa incetinesc. Ma gandesc ca o s-o fac dupa ce iesim de pe stadion, dar lumea pastreaza ritmul. La primul kilometru aflu ca l-am parcurs in 4:45. Ma gandesc ca o sa ma ajute cele 45 de secunde ramase pana la 5:30 mai tarziu ( 5:30 fiind media propusa ). Ilie incearca sa nu mearga dupa instinct si il vad ca face eforturi sa nu accelereze. Rebe imi spune ca alergam mult prea tare ... sunt ingrijorata dar nu incetinesc. Insa nu dupa mult timp de despartim. Ilie pleaca inainte iar Rebe ramane in urma. Raman singura. Primii kilometri trec pe nesimtite. Nu ma opresc la primul punct de hidratare pentru ca e foarte aglomerat si oricum sunt obisnuita sa alerg distante destul de lungi fara apa deloc. Continui ...
Spre sfarsitul primei ture sunt constienta ca am scos un timp foarte bun, dar cu un pret. Deja simt oboseala in picioare. Ok, mai am inca o tura. Mi-am lasat bluza cu maneca lunga pe mine si acum imi e cald. Soarele bate destul de puternic. Nu am ce sa fac, trebuie sa continui asa. Imi propun sa profit de fiecare punct de hidratare tura asta. La primul incerc sa beau apa in timp ce alerg dar nu reusesc. Sunt tot mai obosita ... imi propun sa alerg pana la cel de-al doilea punct si sa ma opresc sa beau macar un pahar cu apa. Am un punct in care chiar ma gandesc sa ma opresc putin dar e o zona in care sunt spectatori asa ca nu o fac. Regret tot mai tare faptul ca am plecat atat de tare. Dar nu mai e mult ... Ajung la cel de-al doilea punct. Beau repede apa si continui. Mai urmeaza inca unul care nu imi amintesc exact unde e dar stiu ca urmeaza si o parte foarte grea pentru mine. Traseul merge pe langa Somes, pe o strada lata, asfaltata, seaca....care la prima tura m-a consumat psihic foarte tare. Acum stiu la ce sa ma astept, dar asta nu face lucrurile mai usoare. Endomondo spune ca mai am doar 3 km desi de-abia ma duc si va trebui sa ma si intorc pe acelasi drum. Ajung la ultimul punct de hidratare. Ma opresc sa beau apa, dar nu continui imediat. Imi propun sa stau 1 minut, pe ceas. Asta si fac. Stiu ca sunt in timpul propus si ca o sa termin traseul in sub 2 ore. Pornesc din nou. Muschii ma dor mai tare acum, pentru ca i-am relaxat. Am gresit. Trag de mine pe ultimii kilometri. Incep sa vad Cluj Arena. Peste putin timp intru pe stadion. Nu vad si nu aud nimic, ma concentrez doar sa ajung la poarta de la finnish. Ma striga Rebe de pe margine si ii spun ca nu mai pot. Simt ca m-am fortat ... Trec in sfarsit ... sunt bucuroasa ... Rebe vine sa imi aduca apa si ma felicita.
Am reusit sa scot timpul propus !
Acum ca privesc in urma, ma simt imbogatita cu o experienta. Ma bucur ca am reusit sa fac asta si abia il astept pe urmatorul. Am facut greseli din nou, dar invat din ele. De data asta am plecat prea repede si m-am lasat purtata de val. Nu mi-am impus eu ritmul, ci i-am lasat pe cei din jur sa o faca. Dar nu-i nimic :)
Timp final oficial : 1:55:12
Clasament : Loc 28/120 - F
