Ma dau cu placa deja de vreo 3 ani cred ... In tot timpul asta am trait nenumarate dezamagiri si fratele meu mi-a repetat de multe ori ( nu neindreptatit ) ca sunt 'antitalent'. Nici n-are rost sa povestesc cat mi-a luat sa invat sa urc pe teleschi si inca e o lupta, chiar si in conditii ideale. E... dar nu ma las eu asa de usor.
Iarna asta am fost mai consecventa decat cea trecuta si am reusit sa ajung de cateva ori pe partie.
Poiana Brasov
Prima iesire a fost acasa, de sarbatori. Dupa prima ninsoare, am si plecat spre Poiana impreuna cu fratele meu si prietena lui, Larisa. Fiind sarbatorile, era extrem de aglomerat, dar asta nu ne-a impiedicat sa ne bucuram de zi.
Cavnic
A urmat o iesire hotaratoare la Cavnic in primul weekend din ianuarie. Ningea in toata tara tare si nu puteam sa stam in casa. Asa ca impreuna cu Rares si un coleg de munca de-al lui, Cosmin am plecat intr-o sambata dimineata spre partie. Pentru ca Rares mi-a povestit ce mult a insemnat pentru el o lectie de o ora si a insistat sa incerc si eu, am hotarat sa il ascult (doar de data asta). Ora s-a dovedit a fi mai mult decat utila, pentru ca am invatat sa intorc din corp, nu smucit cum o faceam pana atunci. Asa ca restul zilei, desi cu multe cazaturi de pe teleschi, s-a dovedit a fi foarte reusita.
Sureanu
Dupa succesul de la Cavnic (in imaginatia mea era super bine), nivelul de entuziasm era foarte ridicat, asa ca in urmatorul weekend, de data asta impreuna cu Rares, Stef si Adriana am ales Sureanu. Sureanu imi place pentru ca mi se pare o statiune in care esti in contact cu muntele ... poate pentru ca e mai greu accesibila ... oricum parca e mai putina lume si muntele e lasat sa respire ... deci si tu il poti respira pe el.
Dupa cateva ture in care m-am chinuit putin pentru ca in partea de sus mai ales era destul de multa gheata, am luat o tranta care m-a demoralizat complet. Pana la sfarsitul zilei mi-a revenit increderea, iar a doua zi a crescut si mai tare, destul cat sa mai planificam o excursie :)
Voineasa
Nu stiu daca ultima din sezonul asta, dar ultima iesire de pana acum a fost cea de la Voineasa. Toata lumea lauda statiunea asta, asa ca trebuia sa vad cu ochii mei despre ce e vorba. In aceeasi formatie ca cea de la Sureanu, doua saptamani mai tarziu ne-am pornit spre statiunea Vidra. Dupa Petrosani, am intrat pe drumul spre statiune, unde cineva ne-a oprit sa ne spuna ca a cazut un stalp si nu este curent in statiune. Concluzia era ca nu are sens sa continuam drumul, asa ca am ales cea mai apropiata statiune de unde eram, Parang si ne-am indreptat catre ea. Dupa ce ne-am echipat, am ajuns la baza telescaunului. Intrand in vorba cu cineva, am aflat ca timpul petrecut pe el era de nu mai putin de 25 de minute si ca la Vidra urma sa dea drumul partiilor in jumatate de ora. Totodata cazarea noastra era in satul Voineasa, deci nu prea aveam motive sa ramanem acolo. Dupa glumele de rigoare legate de echipare/dezechipare ( si pentru asta avem nevoie de antrenament, data viitoare ne cronometram etc. ) am pornit plini de speranta spre obiectivul initial, unde am si ajuns in jurul orei 13. Pana la sfarsitul zilei facuseram destul de multe ture. Spre finalul weekendului nu mai stiam de cate ori repetasem: "ce de ne-am dat !".
Am fost foarte incantata pentru ca partia era destul de lunga pentru Romania ( peste 2km ) si in acelasi timp lata, zapada era moale, iar telegondolele faceau sa nu stai deloc la coada. De peisaj nu mai zic. Lacul il facea superb si fara sa il vedem in lumina apusului ... dar dupa m-a convins definitiv ca vreau sa revin acolo. Singurul dezavantaj este ca e departeeee de Cluj ... am facut 5 ore dus, 5 intors, chiar daca am mers prin Petrosani si ne-am intors pe valea Oltului ( in total ~700km). Atatea ore petrecute in masina in 2 zile mi-au cam pus rabdarea la incercare ...
La sfarsitul celor cateva iesiri abia astept sa ii arat lu' frate-miu ce am invatat :D
