Ora 7:30 dimineaţa. Afară e încă întuneric iar eu mă aflu în mijlocul a altor peste 20 de oameni care au venit la punctul de întâlnire. În ciuda frigului şi a orei matinale, toţi am decis ca azi să lăsăm confortul şi căldura caselor noastre şi să pornim către Sălciua de Jos. În timp ce aşteptăm să ajungă toţi, facem cunoştinţă cu cei pe care nu îi cunoaştem şi îi salutăm pe ceilalţi. Împărţeala pe maşini, sosirea tuturor şi suntem gata de plecare.
Tura de azi este diferită. Azi nu mergem pentru peisaje, ci pentru oameni. Dar nu o facem pentru noi în ambele cazuri? Peisajele ne umplu sufletele de bucurie datorită frumuseţii lor iar bucuria oamenilor ne dă impresia că măcar pentru o clipă am făcut ceva ce contează.
La intrarea în Sălciua oprim pentru a ne regrupa. Cafeaua băută pe drum şi-a făcut efectul şi acum sunt de-a dreptul trează. În centrul satului virăm stânga pe lângă biserică şi ne îndreptăm către mănăstirea "Sf. Paraschiva" situată lângă peştera Huda lui Papară. Acum două săptămâni am făcut o
aici iar partea asta am făcut-o pe jos.
Găsim un loc mai lat unde să putem lăsa toate cele 7 maşini şi ne pregătim de plecare. Poposim la bisericuţa de lemn din apropiere unde o parte din noi decid să o viziteze. Pe o ceaţă deasă plecăm către Valea Poienii, un sat din apropiere. Aici domnul Dinu ştie câteva persoane izolate, atât în timp cât şi în spaţiu. Drumul este acoperit de un noroi ce insistă să se agaţe de tălpile noastre.
Primul la care poposim este Victor, un domn născut în '62 care locuieşte aici singur. Încă tânăr, are multe animale şi se îngrijeşte de ele în permanenţă. Ca să nu uite limba, mai schimbă câte o vorbă cu ele din când în când. Aici a locuit toată viaţa. Uneori mai coboară ursul de sus şi îi e frică să nu se întâlnească cu el, aşa că după apus nu se îndepărtează de casă. Aflăm de la el că majoritatea sătenilor fie au plecat la rude în oraş, fie au murit.
©Louise
©Louise - de vorbă cu Victor
În lumina veştilor proaste, satul pare să aibă o atmosferă dezolantă în timp ce îl străbatem la pas. Ceaţa grea accentuează şi mai mult totul şi ne împiedică să identificăm şi puţinele case locuite. Îl găsim totuşi pe Ştefănuţ Ion, un alt sătean care locuieşte şi el singur. Îi oferim şi lui o parte din pachetele pregătite de acasă conform îndrumărilor domnului Dinu. De la el aflăm ce case mai sunt locuite în sat şi plecăm în căutarea lor.
©Louise - Ştefănuţ
La prima intersecţie, hotărâm să ne împărţim în 2 grupuri. O parte vor merge către satul Brădeşti, unde se află doamna Maria, o femeie neajutorată. Ceilalţi vor merge în dreapta, şi ei în căutarea unei persoane ştiute.
©Louise
Cu Rareş alegem direcţia Brădeşti. Pornim agale şi pe măsură ce urcăm ceaţa începe să piardă din curaj. Sus pierde bătălia cu soarele cu totul şi ne găsim o bancă pe care zăbovim o vreme pentru a absorbi căldura. În faţa noastră, spre cheile Râmeţului se află o mare de nori care ne încântă privirile.
Întoarcerea la punctul de întâlnire e scurtă şi mă face să mă întreb cum de mi s-a părut atât de lung drumul la dus. Sincronizarea cu celălalt grup este aproape perfectă pentru că la nici 2 minute după noi îi zărim pe drum apropiindu-se. Ne fac semn că vor să mai între la o casă înainte.
Acum că nu mai e ceaţă zărim şi noi una pe dreapta ce pare a fi locuită. Decidem să ne încercăm norocul şi să vedem dacă e cineva acasă. După câteva insistenţe, cineva iese pe verandă. Înainte să văd cine, aud undeva în spatele meu: "Asta e o băbuţă din-aia faină!". Râd în timp ce încerc să înţeleg ce înseamnă asta. Ne apropiem timid de ea şi îi oferim ultimul nostru pachet. Noroc cu Răzvan care a hotărât să îl mai ţină pe al lui, cu riscul de a-l duce acasă. Regret că nu mai avem măcar unul. Ne povesteşte cum sunt doar ea şi soţul ei, amândoi atât de bolnavi încât nu mai pot ţine animale. Mai au doar găinile şi un câine care nu ştie unde e. De ieri nu l-a mai văzut, dar se întoarce el. Copiii lor locuiesc la oraş, în Aiud şi le cumpără medicamentele o dată la 2 luni. Pâinea o iau tocmai din Brădeşti, dar uneori cumpără Victor şi pentru ei. Zâmbeşte în timp ce ne povesteşte toate astea iar apoi vrea să afle de unde suntem noi. Îi spunem două cuvinte şi despre noi şi ne îndreptăm către drum, pentru că au sosit şi ceilalţi.
©Dodi -
băbuţa faină
Adunaţi din nou la un loc, ni s-a pregătit o surpriză: un colind pe care îl interpretează cu bucurie. Şi ne transmit bucuria şi nouă.
©Louise
Cu inimile pline facem cale întoarsă, îl salutăm din nou pe Victor şi coborâm către maşini prin pădure. Ajungem înainte să se lase întunericul şi ne luăm rămas bun unii de la alţii înainte să ne îndreptăm către casele noastre.
©Louise
Afară e întuneric din nou, semn că ziua e pe sfârşite. Privesc către satele de lângă noi cufundate în linişte şi mă gândesc la ce am trăit azi. Am impresia că n-o să uit prea curând chipurile oamenilor pe care i-am cunoscut.
Rezumatul zilei:
- traseu: Sălciua De Jos - Valea Poienii - Brădeşti & întors
- distanţă: 15.8km
- D+: 609m
- timp: 7h
