Am primit cartea cadou de la Rareș și o păstram pentru o vacanță. E o carte de călătorie și mi se părea ideal să o citesc undeva pe munte, departe de civilizație. S-a nimerit însă că eram în căutarea unei noi lecturi iar când mi-au căzut ochii pe ea în în timp ce scanam rafturile bibliotecii am hotărât să nu mai amân.
Încă de la primele pagini am înțeles că e diferită de alte cărți din același gen literar. Nebunia autorului, a lui Tim, părea ireală la început. Să pleci într-o aventură de luni de zile într-un ținut aproape pustiu, călare, deși nu ai mai călărit în viața ta mai mult de câteva ore, și toate astea în 2004, adică atât de recent, totul părea ireal. Ca să înțelegeți despre ce e vorba, Tim a călătorit din Mongolia până în Ungaria, timp de 3 ani, iar cartea reprezintă un jurnal combinat cu istoria locurilor și a tradițiilor.
Pe măsură ce am citit, am înțeles că de fapt Tim avea antecedente în ale călătoritului. Mersese tot prin Mongolia vreun an alături de un prieten, pe bicicletă însă. Deci ideea asta nu îi venise din neant, ci era o urmare a faptului că gustase din viața pe drum și își dorea mai mult. Și nu doar mai mult, ci și mai autentic. Cred că asta e scopul principal al călătoriei sale: să redescopere viața nomadă autentică.
Un aspect care m-a încântat mult în timp ce o citeam era îmbinarea povestirii călătoriei lui cu istoria locurilor prin care trecea. Și istoria aia e evident că nu era culeasă din teren. Nu, autorul a citit și s-a documentat pentru a înțelege mai bine situația actuală. Și cred că a reușit să își creeze o imagine de ansamblu și să înțeleagă mai mult decât oamenii pe care îi întâlnea. Iar eu m-am bucurat că am aflat pentru prima oară despre niște oameni și întâmplări despre care nu știam nimic înainte. Dacă până acum toată zona geografică era un complet mister pentru mine, acum pot spune că am o idee măcar despre țările prin care a trecut el și despre transformările prin care au trecut în ultimii zeci de ani.
Pe parcursul călătoriei lui au fost momente extrem de grele și periculoase. Atât de periculoase încât viața îi era amenințată. De exemplu când se afla undeva în Kazahstan, în mijlocul lui decembrie si temperaturile normale ajungeau la -20, -30 de grade noaptea. Atunci a ajuns într-un sătuc în care părea că nimeni nu era dispus să îl ajute. Într-un fel asta face aventura să fie aventură, dar nu mă pot abține să mă întreb: ce-a fost în capul lui? Merită să riști atât de mult?
Interesant pentru mine a fost că o dată cu intrarea în Rusia lucrurile au început să devină familiare. De exemplu contactul cu un oraș în care totul se baza pe corupție și fiecare om ajunea să o promoveze voluntar sau involuntar. Dacă el era extrem de surprins și chiar șocat de situație, eu parcă puteam cumva să înțeleg.
Un aspect nedetaliat de el a fost igiena. După jumătatea cărții abia mi-am dat seama că nu spune nimic despre spălat, sau băi sau orice de fapt. Și cum mergea el tot prin pustietăți, uneori fără vreun râu în apropiere zile întregi, mi-a devenit clar că situația era destul de nefericită. Iar mai târziu a fost confirmată și de el, când povestea cum îl priveau localnicii - ca pe un om al străzii practic, dar aflat în pustie. Sau la un moment dat a menționat cum purtase o singură pereche de pantaloni multă vreme și într-un final începeau să se rupă.
Deși mult mai aproape de noi din punct de vedere geografic, trecerea lui prin Crimeea și Ucraina m-a făcut să înțeleg că nici despre istoria celor două țări nu știu mare lucru.
În schimb întâlnirea cu Carpații, pe care i-a traversat în apropiere de nordul țării noastre, mi-a fost mai mult decât familiară. Senzațiile și trăirile pe care le povestea, admirația pentru crestele unor munți care deși nu sunt cei mai înalți, sunt spectaculoși fără doar și poate, toate impresiile erau exact ce am simțit și eu de atâtea ori.
Pe lângă prețioasele lecții de istorie din care vă asigur că nu o să rețin nici măcar un an (cel mult o perioadă), dar voi rămâne cu descrierile obiceiurilor, suferințelor, ale trăirilor oamenilor, pe lângă toate astea, cred că mai e o lecție importantă pe care mi-a dat-o autorul. Iar lecția asta este despre cum poți cunoaște oamenii și zona în care călătorești documentandu-te și înainte și după călătoria propriu-zisă.
