Ieri s-a desfasurat semimaratonul Brasov, editia a II-a. Pentru ca inca sunt in pregatiri pentru semimaraton si trebuia sa alerg 19 km in weekendul asta, initial m-am gandit ca nu o sa particip. Ma gandeam ca eu am de alergat 19 km, dar pe plat, ceea ce inseamna ca nu sunt pregatita pentru trail ( mai ales ca nu m-am antrenat niciodata pe teren cu diferente de nivel ). Si daca alergam la cross, imi dadeam antrenamentul peste cap. Insa pentru ca pana la urma am avut posibilitatea sa ma inscriu gratuit, am decis sa alerg la cross. As fi regretat daca in timp ce in centru se desfasura competitia, eu as fi alergat singura in parc.
Dupa ce am mers de dimineata sa imi iau tricoul si m-am intors acasa, pentru ca startul se dadea doar la ora 12, am plecat impreuna cu frate-miu spre centru. In troleu au aparut si alti concurenti., iar in Piata Unirii era o atmosfera frumoasa. Multa lume, agitatie.
La sedinta tehnica ne-au dat detalii despre traseu si mi-a placut pentru ca erau informatii foarte utile ( unde sunt punctele de revitalizare, unde sunt portiunile cu noroi ).
Pentru ca stiam ca incepe cronometrarea doar atunci cand trec de start, m-am gandit ca nu are rost sa ma inghesui cu ceilalti. Asa ca am ramas in urma de tot. Mare greseala...
O greseala pe care am facut-o a fost faptul ca nu mi-am luat suportul pentru telefon. L-am uitat in Cluj. Asa ca nu am avut endomondo, iar pe traseu ma simteam complet in bezna. M-am obisnuit sa stiu exact ce ritm am si cat mai am pana la final. Asta m-a demoralizat tare.
Cand am ajuns in sfarsit la km 4, la primul punct de revitalizare, deja eram obosita. Pana la km 6.5 nu mai era mult ( de acolo incepea coborarea) totusi. Asa ca am pornit cu forte proaspete.
Dar asta nu m-a tinut foarte mult. Am inceput sa iau pauze tot mai dese, asa ca aveam nevoie de un tel. Si am vazut o fata in fata mea, care in momentul ala tocmai se oprea. Asa ca mi-am propus sa ma tin dupa ea. Daca ea alearga, sa alerg si eu. Daca se opreste, ma opresc si eu. Ma bucuram foarte tare cand se oprea ... dar pana la urma mi-am dat seama ca eu pot mai mult asa ca am plecat mai departe ...
La putin timp dupa asta, am vazut in fata, destul de departe inca doua fete. Parea ca nu prea am sanse sa le ajung. Insa in final una din ele a ramas in urma si am depasit-o. Apoi am ajuns la ultimul kilometru de urcare. Asta a fost cel mai greu. Era foarte abrupt, asa ca toata lumea urca in sir indian.
Cand am ajuns in sfarsit la coborare, nu-mi venea sa cred. Ma gandeam ca de acolo nu o sa mai depasesc fete pentru ca o sa traga tare si pentru ca nu prea mai vedeam. Eram inconjurata doar de baieti. Dar am depasit pe cineva si pe coborare. Cred ca era o fata care era mai atenta si pierdea timp din cauza asta.
La un moment dat, chiar in fata mea cineva s-a agatat de o creanga si si-a rupt pantalonii. Suparat, a declarat : "cam scump semimaratonul asta". Erau salomon...si mie mi-a parut rau de ei ...
In final am ajuns la linia de sosire.
Timp final : 1:05:13
Loc open, fete : 8
Loc categorie ( f20+) :6
Am fost multumita de rezultatul meu. Mi-a parut rau ca am plecat totusi asa de tarziu. Am pierdut mult din cauza asta ... Teoria mea e ca nu toate fetele care erau inaintea mea au mers mai tare decat mine, dar si-au pastrat pozitia initiala. Data viitoare o sa abordez altfel cursa ...
La sfarsitul zilei am fost foaaaaaaarte bucuroasa. Am fost multumita de timp si mi-a placut mult cursa. Am avut un sentiment unic atunci cand alergam pe poteci in padure. Si parca traisem intr-un timp scurt foarte multe.
Acum astept cu nerabdare semimaratonul pentru care ma pregatesc de atata timp :)
Dupa ce am mers de dimineata sa imi iau tricoul si m-am intors acasa, pentru ca startul se dadea doar la ora 12, am plecat impreuna cu frate-miu spre centru. In troleu au aparut si alti concurenti., iar in Piata Unirii era o atmosfera frumoasa. Multa lume, agitatie.
La sedinta tehnica ne-au dat detalii despre traseu si mi-a placut pentru ca erau informatii foarte utile ( unde sunt punctele de revitalizare, unde sunt portiunile cu noroi ).
Pentru ca stiam ca incepe cronometrarea doar atunci cand trec de start, m-am gandit ca nu are rost sa ma inghesui cu ceilalti. Asa ca am ramas in urma de tot. Mare greseala...
Dupa ce am trecut de start, nu am inceput sa alerg, asa cum ma asteptam. Era multa lume, si se mergea efectiv. Nici nu aveai pe unde sa depasesti. Dupa cateva sute de metri, s-a mai latit drumul si am inceput sa fac slalom. Era dificil, pentru ca si urcam si trebuia sa urc pe trotuare, pe unde se putea. Si din cauza asta nu m-am putut concentra pe ritm. Asa ca dupa vreo 2-3 km deja mi s-a terminat gazul si a trebuit sa iau pauze. In portiunea asta erau si multi spectatori. Asa ca la un moment dat am auzit strigandu-se : "Bine Alexandra ! de cand nu te-am mai vazut !". Erau baietii de la atletism care nu alergau. Am inceput sa rad... pe cand mergeam la antrenament in cei 10 ani de scrima, a fost o perioada in care frecvent imi spuneau si ei si antrenorul de la atletism sa schimb sportul, sa merg la ei. Dar eu nu ... si uite ca tot acolo am ajuns :)
O greseala pe care am facut-o a fost faptul ca nu mi-am luat suportul pentru telefon. L-am uitat in Cluj. Asa ca nu am avut endomondo, iar pe traseu ma simteam complet in bezna. M-am obisnuit sa stiu exact ce ritm am si cat mai am pana la final. Asta m-a demoralizat tare.
Cand am ajuns in sfarsit la km 4, la primul punct de revitalizare, deja eram obosita. Pana la km 6.5 nu mai era mult ( de acolo incepea coborarea) totusi. Asa ca am pornit cu forte proaspete.
Dar asta nu m-a tinut foarte mult. Am inceput sa iau pauze tot mai dese, asa ca aveam nevoie de un tel. Si am vazut o fata in fata mea, care in momentul ala tocmai se oprea. Asa ca mi-am propus sa ma tin dupa ea. Daca ea alearga, sa alerg si eu. Daca se opreste, ma opresc si eu. Ma bucuram foarte tare cand se oprea ... dar pana la urma mi-am dat seama ca eu pot mai mult asa ca am plecat mai departe ...
La putin timp dupa asta, am vazut in fata, destul de departe inca doua fete. Parea ca nu prea am sanse sa le ajung. Insa in final una din ele a ramas in urma si am depasit-o. Apoi am ajuns la ultimul kilometru de urcare. Asta a fost cel mai greu. Era foarte abrupt, asa ca toata lumea urca in sir indian.
Cand am ajuns in sfarsit la coborare, nu-mi venea sa cred. Ma gandeam ca de acolo nu o sa mai depasesc fete pentru ca o sa traga tare si pentru ca nu prea mai vedeam. Eram inconjurata doar de baieti. Dar am depasit pe cineva si pe coborare. Cred ca era o fata care era mai atenta si pierdea timp din cauza asta.
La un moment dat, chiar in fata mea cineva s-a agatat de o creanga si si-a rupt pantalonii. Suparat, a declarat : "cam scump semimaratonul asta". Erau salomon...si mie mi-a parut rau de ei ...
In final am ajuns la linia de sosire.
Timp final : 1:05:13
Loc open, fete : 8
Loc categorie ( f20+) :6
Am fost multumita de rezultatul meu. Mi-a parut rau ca am plecat totusi asa de tarziu. Am pierdut mult din cauza asta ... Teoria mea e ca nu toate fetele care erau inaintea mea au mers mai tare decat mine, dar si-au pastrat pozitia initiala. Data viitoare o sa abordez altfel cursa ...
La sfarsitul zilei am fost foaaaaaaarte bucuroasa. Am fost multumita de timp si mi-a placut mult cursa. Am avut un sentiment unic atunci cand alergam pe poteci in padure. Si parca traisem intr-un timp scurt foarte multe.
Acum astept cu nerabdare semimaratonul pentru care ma pregatesc de atata timp :)
