"Ale abia aștept să vezi ce trasee faine știe Titus prin Ceahlău !". Asta îmi spune Rareș într-o formă sau alta de fiecare dată când povestim despre Ceahlău. Și de anul trecut, când am făcut tura asta pe potecile clasice îmi promite că o să mergem să văd cu ochii mei despre ce vorbește.
ceahlau
Imi doream sa vad muntii Ceahlau de anul trecut. Dupa o incercare nereusita de anul asta ( din cauza vremii ), in sfarsit am ales weekendul 13-15 iunie. Prognoza lasa loc de mai bine, insa am decis sa mergem oricum.
Desi am vrut sa plecam din Cluj vineri la ora 14:00, circumstantele ne-au impiedicat, asa ca in jur de ora 17:00 ieseam din cluj eu, Rebe, Rares, Marius si o prietena de-a lui, Raluca. In prima zi vroiam sa ajungem la cabana Dochia, asa ca urma sa urcam timp de trei ore pe cel mai scurt drum din Izvorul Muntelui.
Zis si facut. Pentru ca traficul a fost dificil si drumul lung, am ajuns la destinatie abia in jurul orei 23:30. Raluca nu se simtea prea bine asa ca ar fi vrut sa punem cortul si sa urcam doar a doua zi. Insa a doua zi ne propusesem un traseu in circuit, care pleca de la cabana si mergea in cealalta parte de munte. Daca nu am fi urcat atunci, ar fi fost dificil ca a doua zi sa facem si urcusul de 3 ore cu bagaje mari, si circuitul.
Asa ca ne-am impartit in doua grupuri : Raluca si Marius urmau sa campeze jos si sa urce dimineata devreme la cabana, iar eu, Rares si Rebeka am decis sa urcam. Pentru ca nu aveam decat o frontala ( si aia cu baterii neschimbate demult ), ne-am ajutat si de telefon. Experienta a fost unica ... urcal la lumina lunii pline, prin padure, noaptea. Initial imi imaginam ursi atacandu-ne dar dupa un timp am inceput sa ma obisnuiesc cu padurea, cu zgomotele, cu urcusul ... si incet incet am ajuns sus. Acolo ne-a intampinat o gasca de caini care initial ne-au speriat, dar s-au dovedit a fi prietenosi. Ne-au condus pana la locul de campare, unde ne-am montat corturile in jurul ore 3 si ne-am bagat la somn.
A doua ne-am trezit mai tarziu .. aveam de parcurs un traseu de aproximativ 9 ore asa ca nu era graba. Am vorbit cu Marius la telefon si am aflat ca Raluca se simtise foarte rau si a trebuit sa cheme salvarea. Asa ca au dus-o in Piatra Neamt. Marius urma sa urce si el la sfarsitul zilei.
Traseul pe care l-am urmat sambata a fost : Cabana Dochia - Schitul Ceahlau - Cascada Duruitoarea - Poiana Viezuri - Cabana Fantanele - Varful Toaca ( 1904m )- Cabana Dochia.
 |
| cascada duruitoarea |
 |
| joc de lumina |
O noutate a fost si faptul ca Ceahlaul e foarte impadurit. In cea mai mare parte am mers prin padure, si eram momente in care se deschidea cate o priveliste.
 |
| vedere de pe varful toaca |
 |
| vedere spre lacul Bicaz |
Desi se anuntasera si ploi, ne-au ocolit. Asa ca weekendul s-a dovedit unul cu aventura, care ne-a surprins si ne-a umplut de bucurie.
