Când am aflat că vom avea un copil nu ne-am pus nici o clipă problema că nu o să mai putem face ce vrem noi, că vom fi cumva legați și ne vom pierde libertatea. Nu. Mai degrabă vedem venirea unui copil în familia noastră ca pe o binecuvântare care ne împlinește și care ne va da posibilitatea să vedem alte și alte locuri, de data asta împreună cu el. Cu sau fără copil, eu sunt sunt aceeași persoană care eram și înainte. Un stil de viață nu se uită și nu dispare, el se adaptează doar.
Lunile au trecut iar acum mă aflu la jumătatea perioadei de sarcină. În timpul ăsta mi se pare că s-au întâmplat multe și că bebele a crescut atât de mult și de frumos. Și când mă gândesc cât mai are...
Bina, las melancolia deoparte și hai să vă povestesc ce s-a schimbat sau nu în perioada asta:
1. m-am oprit din alergat
Daca la 6 săptămâni alergam un semimaraton (VMT), în luna a 3-a cantitatea și calitatea s-au mișcorat semnificativ.
In primele 2 luni de sarcină simțeam unele schimbări, dar nimic extraordinar. Puteam să fac în continuare absolut toate activitățile mele obișnuite, inclusiv ture lungi pe munte. În schimb, înainte să termin luna a 3-a alergatul nu-mi mai pria deloc. În special a doua zi după mă simțeam foarte rău, chiar dacă mergeam într-un ritm lent și pe distanțe scurte (6 km cu ritm de peste 6min/km). După însă mi-am revenit și am rămas o perioadă la o alergare pe săptămână de 5 km cu ritm de 6:30/km.
Acum, deși corpul meu tânjește după ele, alergările sunt extrem de rare. Ca să compensez însă, le-am înlocuit cu înotul. Încerc să ajung la bazin măcar o dată pe saptamana.
2. treptat am renunțat și la turele zi-lumina
Da, inevitabil nu mai pot merge 12 ore într-o zi. Am redus intensitatea și durata, dar de pădure tot nu m-am putut desprinde. Și nici nu am de ce, pentru că simt că îmi dau o stare de bine. Deși respir mai greu pe urcări și mi se termină benzina repede, de multe ori în drumeții am senzația că nici nu sunt însărcinată. Mă simt vie, îmi simt sângele în vene și am sentimentul că pot face orice. În limita posibilităților, bineinteles.
3. simt în continuare nevoia de miscare
Chiar dacă sunt zile în care nu mă simt în vârf de formă și per total sunt mai obosită, organismul meu are nevoie în continuare de mișcare. Mi se pare că un avantaj mare pe care îl au sportivii este faptul că învață să se cunoască pe ei înșiși, să fie atenți la ce le cere organismul și ce nu. Ei bine, eu simt nevoia în continuare de mișcare. Tot ce trebuie să fac este să adaptez mișcarea la situația prezenta.
4. yoga ajută mult
Desi nu v-am povestit pe blog, să tot fie vreo 2 ani de când am început să fac yoga regulat acasă. Îmi place mult de Adriene care are o grămadă de filmulețe pe canalul ei de youtube. Cum alergatul îți întărește tendoanele, întinsul de la yoga îl completează foarte frumos și îmi place mult cum mă simt după. Acum nu mai pot face orice și m-am reorientat pe un filmuleț pe care l-am găsit pe youtube și pe care am ajuns să îl repet de multe ori.
Pe lângă partea legată de mișcare și schimbările din organism despre care vorbește toată lumea, s-a mai schimbat ceva: am început să citesc despre parenting și despre nevoile copiilor. Cred cu tărie în educația pe orice plan iar cea de părinte mi se pare printre cele mai bune lucruri pe care le poți face pentru copilul tau.
Si ca să încheiem într-o notă pozitivă, iată câteva lucruri amuzante specifice sarcinii:
- Care este aventura zilei pentru o femeie însărcinată? Băutul unei cafele.
- Ce recoduri atinge o femeie însărcinată? Cea mai lentă tură, cel mai scurt înot (exemplele pot continua).
- Cum stabilești că noaptea anterioară a fost una odihnitoare? Dacă te-ai trezit doar de 2 ori să mergi la baie și de fiecare dată ai adormit repede la loc.
Exemplele pot continua dar ați prins ideea. Trăiesc pe muchie de cuțit. Revin cu un update aproape de final, când umblă vorba că se schimbă totul din nou.
