După ce toată săptămâna am crezut că o să revăd Rodnei weekendul trecut, vineri am hotărât să mergem în Retezat. Anunțase domnul Dinu că merge și spre bucuria mea, nu intenționa să urce prin Poiana Pelegii ( pe unde mai fusesem de două ori ), ci prin Stâna de Râu.
Traseele pe care urma să le parcurgem erau :
Ziua 1 : Stâna de Rău - Tăul Țapului - Porțile Închise - Vârful Păpușa - Șaua Custurii - Stâna de Râu
Ziua 2 : Stâna de Râu - Șaua Custurii - Cascadele Ciomfu ( din valea Ciomfu/Ciumfu) - Stâna de Râu
Sâmbătă la ora 5, înarmați cu mult entuziasm, împreună cu domnul Dinu, Marlene, Rareș și Ștefania am plecat spre munte.
În jurul orei 10 eram pregătiți de plecarea pe traseu. Zis și făcut. Ziua se anunța călduroasă. Tot la Stâna de Râu au mai venit și Lușu ( și el din CAR), împreună cu soția lui, un prieten și doi nemți luați la ocazie care se îndreptau spre Alba-Iulia dar au ajuns în Retezat. Așa că până la Tăul Țapului urma să parcurgem același traseu.
Pe măsură ce urcam, imaginile deveneau tot mai spectaculoase.
rhododendroni langa T
ă
ul
Țapului
T
ă
ul
Țapului
Înainte de urcarea pe vârful Păpușa e o zonă mai dificilă care poate pune probleme. Așa că în loc să așteptăm să treacă ceilalți, am urmat un traseu paralel.
În final am ajuns pe Vârful Păpușa, cel mai înalt punct al zilei.
A urmat coborârea prin Șaua Custurii. Seara s-a încheiat cu ceai de musețel cu lămâie și mămăligă cu brânză.
A doua zi, după un somn bun, la ora 7 eram gata de plecare. De data asta formația s-a schimbat. Pe Ștefania o necăjea un genunchi, așa că a decis să rămână la cort, iar nemții împreună cu Mihaela au decis să vină cu noi.
Am pornit din nou spre Șaua Custurii ( pe unde coborâserăm cu o zi înainte ), spre Vârful Custura de data asta. Ziua părea din nou călduroasă, dar urma să ne facă o surpriză. După ce am ajuns în șa, am urcat spre Vârful Custura, iar apoi ne-am indreptat catre valea Ciomfu.
Pe măsură ce coboram, apărea tot mai multă apă: lacuri, pârâiașe, râul principal ... Valea era plină de viață ...
N-aș mai fi plecat de acolo ... și nu ne mai opream din a ne mira ... Însă în jurul orei 13 norii s-au adunat amenințători ... și a început ploaia. Așa că ultima parte a traseului am parcurs-o sub stropii calzi ai unei ploi de vară ...
Weekendul a fost superb. Au fost provocări, am revăzut locuri dragi, am descoperit locuri noi și am învățat multe despre Retezat. Abia aștept să îl revăd :)
