Dupa 2 ani in care am participat la crosul de 10km, anul acesta am decis sa particip la proba de semimaraton, din cadrul Semimaratonului Brasov Intersport. Inscrisa inca de anul trecut, asteptam cu teama ziua concursului.
Ultimele doua saptamani de munca au reusit sa ma epuizeze si nu prea mi-au lasat timp de pregatire, timp in care sa ma concentrez mai mult pe antrenamente (cu toate ca nu au lipsit complet) , mancat, dormit ... timp in care sa studiez profilul traseului si sa imi fac un plan. Asa ca vineri am plecat spre Brasov constienta ca nu sunt cat de pregatita as putea fi, dar hotarata sa dau tot ce pot.
In ziua concursului, in jurul orei 11 ma prezentam in Piata Unirii pentru a-mi ridica kitul. Frigul insotit de fulgi de zapada, m-au facut sa aman momentul in care sa cobor din masina pentru incalzire, insa in final mi-am facut curaj. Dupa vreo 10 minute de alergatura, m-am apropiat de poarta de start, caci incepea sedinta tehnica. Cu toate ca ma uitasem pe profilul traseului, recunosc ca ma bazam destul de mult pe ea. Nu stiu daca am ajuns cu intarziere, sau pur si simplu a lipsit complet partea in care se descria profilul traseului si mai ales partea in care ni se prezenta starea lui actuala. Asa de bine mi-ar fi prins sa fi stiut ca sus era zapada ( care pe coborare, dupa ce au trecut sute de oameni, s-a transformat in gheata ), sau mai jos noroi, sau sa ne aminteasca inca o data la ce kilometri sunt punctele de hidratare si alimentare ( pe coborare mi se facuse sete si tot asteptam sa apara unul).
Nu dupa mult timp a sosit momentul startului. Imi propusesem sa nu plec tare pentru ca stiam ca urmeaza 8,5km de urcare. Cu toate ca am urmat planul, pe la kilometrul 4 deja a inceput sa mi se termine energia. Cu greu am ajuns in Poiana, dupa 1h4min. Dupa un pahar de isotonic binemeritat, a inceput coborarea. Surpriza a fost ca am ajuns in zonele cu gheata in care nu am putut sa alerg. A fost o zona in care m-am dat ca pe tobogan la vale ... alte optiuni nu prea erau. Gheata si potecile inguste care nu prea ma lasau sa depasesc m-au incetinit destul de mult. Insa a trecut si asta si a urmat zona de coborare prin noroi. Iu huuuu ! Asta a fost momentul in care noii mei papuci mi-au aratat ce pot si m-au ajutat sa cobor in ritmul meu. Cu vechii mei papuci, destul de tociti acum, as fi derapat mult si ar fi trebuit sa fi fost mult mai precauta.
Ajunsa in Racadau, am luat o noua pauza de hidratare si am continuat spre Piata Unirii. Energie nu prea mai aveam asa ca fiecare noua urcare, inclusiv fals platul mi se pareau grele. Cumva am ajuns in zona Sub Tampa, de unde a inceput o ultima urcare. La inceput mai domoala, a culminat cu o panta abrupta pe care cumva cumva am urcat-o.
ultima urcare
Privelistea de sus m-a incurajat si mi-a dat energie pentru ultimul kilometru pe care l-am parcurs in coborare spre poarta de finnish.
papucii mei cei noi, dupa o noroiala buna
Timpul final a fost de 2h24min, un timp decent insa nu cel mai bun al meu. Se vede treaba ca mai am de muncit :)
