Încă din iarnă le-am promis colegilor de muncă o tură pe munte în iunie, la rhododendroni. Deși suna ca o amenințare, speranța mea era să vadă muntele în toată splendoarea lui, într-o perioadă în care e și mai frumos decât de obicei și să se îndrăgostească iremediabil. Cu două săptămâni în urmă trimit o invitație oficială tuturor colegilor de proiect. Atașez și o poză de anul trecut în speranța că o să înclin balanța către un răspuns favorabil. Cu toate astea nu aveam așteptări foarte mari. Le invit și pe Lumi și Cristina, colegele mele de apartament. Apoi Rareș hotărăște să trimită aceeași invitație și către colegii lui. Dacă tot e tură deschisă, de ce nu ? Pornim cu ideea că o să fim în jur de 10 oameni. Ajungem cumva la 15 și ne gândim că e suficient și că nu am vrea să fim mai mult de atât. Situația ne scapă de sub control și ajungem să fim în jur de 20. După o fugă scurtă în cheile Turzii în timpul săptămânii în care împărtășim planurile de weekend, se mai adună lume. Și așa ajungem în final să fim 27 de oameni, din vreo 4 contexte diferite. Încep să mă îngrijorez. Cum am putea să facem tura propusă inițial ( destul de grea ) cu atâția oameni? Sau cum am putea să mergem grupat atâția ? Ce se întâmplă dacă cineva se accidentează, sau dacă nu mai poate ? Bineînțeles că Rareș e foarte calm și îmi spune că îmi fac prea multe griji.
Planul intial al turei era: plecare la 5 dimineață din Cluj până la Alpina Blazna (am organizat-o pe o singură zi pentru a fi accesibilă și celor cu mai puțin echipament ) iar de acolo urcare pe Vf. Cobasel, Roșu, Ineuț, Ineu ( opțional ) și întoarcere pe la refugiul Curățel până în Valea Vinului. Deși tura nu era o buclă, vroiam să lăsăm câteva mașini în Valea Vinului pentru a nu urca și să coborî pe același traseu.
Pe la mijlocul săptămânii, după apusul superb din Cheile Turzii am început să iau în calcul ideea de a merge la Alpina Blazna de vineri. De ce să nu petrec încă o seară pe munte ? Adela și Sergiu erau hotărâți să facă asta deja, așa că după ce am povestit cu Rebeka ( pentru că și ea era cu noi în mașină ), ne-am decis. Pe finalul săptămânii ni s-au alăturat și Vlad împreună cu Anca.
Vineri în jurul orei 18:15 ieșeam din Cluj. După o săptămâna ploioasă, soarele începea să se arate și ne promitea un weekend special în compania muntelui. Facem un ocol prin Bistrița pe la sora lui Rareș unde primim niște super cireșe ( nu știu cum, dar s-au evaporat extrem de repede ). Ajungem la destinație în jurul orei 22:30, unde ne așteaptă Adela și Sergiu. Nu după mult timp ajung și Vlad și Anca iar în jurul orei 23 punem corturile. Urmează o masă copioasă, pentru a prinde puteri pentru a doua zi.
Dimineață mă trezește telefonul. Cristina, Luminița, Stelica și logodnica lui, Cristina sunt deja în Rodna, unde este punctul de întâlnire. Decid să nu-i mai aștepte pe ceilalți și să continue până la Alpina Blazna. Imediat după mă sună Paula care e în aceeași zonă, împreună cu prietenul ei, Ionuț. După ce le dau indicațiile necesare mă întreabă dacă mașina de CJ cu nr. "CNC" e de-a noastră. Da, e Stelică :) Puțin mai târziu mă sună din nou și mă anunță că ei au făcut stânga în Șanț, însă ceilalți au continuat drumul. O sun pe Cristina: "Spionii mei îmi spun că nu sunteți pe drumul cel bun.". Se întorc și găsesc intrarea către Alpina Blazna, de unde urcă până la Cabana Diana. Mai târziu ni se alătură și celălalt grup, format în mare parte din colegii de muncă ai lui Rareș.
primul semn de rhododendroni
Pornim cu toții în tură în jurul orei 09:30. Cristina și Stelică anunță încă de la început că ei vor merge într-un ritm mai lent, așa că în curând rămân în spate. Restul luăm cu asalt muntele. Începem cu o urcare abruptă, urmată de intrarea în pădure. Deși atât de mulți, ritmul este unul susținut. Lumea începe să povestească, să se cunoască și nu după mult timp să râdă și să glumească. Ne regrupăm într-o poiană și continuăm până pe Vf. Cobasel. Fără să îmi dau seama când și cum, ajungem și pe Vf. Roșu, unde luăm o pauză mai lungă. Aici lumea începe încet să se resimtă.
Continuăm până pe Ineuț, de unde vedem finalul traseului nostru, Vf. Ineu. Paula și Ionuț decid să se întoarcă, iar noi ne continuăm drumul. Ajungem în final în cel mai înalt punct al zilei, Vf. Ineu. Priveliștea ne îndeamnă să mai zăbovim o vreme, însă nu foarte mult pentru că norii nu lasă soarele să ne încălzească. Facem o poză de grup și o luăm la pas înapoi, pe același traseu.
poza de grup de pe varf
De data asta ocolim Ineuțul pe curbă de nivel. Pe Roșu iese soarele și parcă rămânem încremeniți ... Dar doar noi pentru că norii se ridică văzând cu ochii din vale. Cu greu ne dezlipim de spectacolul ce se desfășoară în față noastră.
dansul norilor
Ne continuăm drumul și pe seară ajungem cu toții înapoi. Oboseala ne face tăcuți ... însă în privirile noastre a rămas frumosul ...
Colţul tehnic
vârfuri parcurse
- Vf. Cobăsel - 1835m
- Vf. Roșu - 2113m
- Vf. Ineuț - 2222m
- Vf. Ineu - 2279m
traseul cu mașina
Cluj - Șanț - Alpina Blazna : ~3h
Indiciu: Din centrul localității Șanț, faceți stânga imediat după biserică. Este un panou mare care indică drumul. De aici urmează încă 1km asfaltat iar apoi 5km de drum pietruit, ce poate fi parcurs cu mașină mică.
traseul dus
- Alpina Blazna - Vf. Cobăsel - Vf. Rosu - Vf. Ineut - Vf. Ineu
- durata: ~ 5 ore
- marcaj: cruce albastră până pe Vf. Ineut, bandă roșie până la următorul indicator care te anunță că mai ai 30 de min până pe Vf. Ineu
- sursă apă: la cabana Diana ( posibil și lângă lacul Lala Mare, însă nu am coborât până acolo )
traseul întors
- același ca la dus
- durata: ~4h
