În sfârșit a venit și rândul Bucegilor. După amânări, așteptări, planificări de trasee și căutarea unei perioade potrivite, a venit momentul.
Săptămâna anterioară fusese ploioasă, însă progozele se schimbau în bine începând de sâmbătă. Vineri după muncă pornim către iubitul meu Brașov, de care îmi e mereu dor și la care mă întorc cu drag. Sâmbătă de dimineață dăm o tură prin centru. Orașul e viu, plin de turiști ( îi recunoști după aparatele foto de la gât ). Ne bucurăm de străduțele înguste și îl admirăm de la Turnul Alb.
După scurta incursiune în viața orașului, după masă ne echipăm și ne pregătim să pornim către cabana Mălăiești. Vom pleca din Valea Glăjeriei - Râșnov. Cum e aproape de Brașov, ni se pare că avem tot timpul din lume. Urcarea ne ia cel mult 2h jumate. Așa că ne prinde ora 19:00 când în sfârșit plecăm de la mașină. Puțin pe grabă, plecăm atât de hotărâți încât atragem atenția unui localnic care ne întreabă unde ne-am pornit. "Spre Mălăiești." Ne spune că o să ajungem pe noapte și ... să avem grijă la urși. Dacă facem gălăgie ar trebui să fie în regulă. Of, deja eram cu gândul la ei, însă sfatul lui ne pune instant în alertă. Dacă la început încă mai avem lumină, treptat soarele coboară de tot și suntem nevoiți să apelăm la frontale. La intersecția cu traseul ce duce către cabana Diham auzim un zgomot. După, mărim pasul simțitor.
Din tura făcută de Paște ( povestea
), îmi amintesc că vom ajunge într-o poiană. Urcăm prin pădure, și urcăm ... și urcăm .... și parcă nu mai ajungem. Unde-i poiana ? Poiana e tot acolo, în final o găsim. De aici mai avem cam o jumătate de oră. Suntem ca și ajunși. În curând, dincolo de bezna pădurii se văd luminițele cabanei. Intrăm bucuroși. Pfiu !
Înăuntru, atmosfera este deosebită. Într-un colț se cântă la chitară iar ceilalți se bucură de muzică. Ba chiar intonează și ei câte un vers al vreunei melodii cunoscute. Mă alătur și eu cu fiecare ocazie. Cum să ratez șansa de a-mi pune vocea în valoare? Pe principiul familiei: nu cânt bine, dar cânt tare. Luăm o masă copioasă și o porție din prăjitura casei si ne îndreptăm către camera noastră. Urmează o zi lungă.
Duminică ne trezim când colegii de cameră se pregătesc de plecare. Mai harnici decât noi, se echipează și pornesc către Vf. Omul. Și noi ne îndreptăm tot într-acolo însă mai ardelenește ... domol, că suntem în concediu. Luăm micul dejun, separăm lucrurile pe care nu le vom lua cu noi ( pentru că vom înnopta tot aici și nu are sens să le cărăm ) și suntem gata de plecare. Primul obiectiv al zilei: Brâna Caprelor. Pornim bucuroși pe o vreme superbă. Pe traseu întâlnim pe cineva care ne povestește cum a petrecut weekendul în zonă și deși a parcurs câteva trasee, nu a putut vedea nimic din cauza vremii. Păcat. Ce bine că prognoza pentru azi e bună.
Imediat ce urcăm primul prag ceața începe să apară pe vale. La început timidă, încet încet o învăluie complet, așa încât când ajungem pe brână nu se mai vede nimic. Și prognoza ?
Parcurgem brâna dezamăgiți și în curând urcăm Bucsoiu. Urmează Vf. Omu, unde luăm pauza de masă. Aici decidem să coborâm. Chiar dacă nu am mai fost în zonă sunt convinsă că peisajele sunt superbe și că pierd foarte multe.
Ajunși în fundul văii, coborâm sub ceață și începem să vedem câte ceva. Mi se aprinde o licărire în ochi și propun să urcăm din nou Brâna, dacă se deschide vremea. Însă sus vârfurile rămân ascunse și decidem să lăsăm totul pe a doua zi. La cabană ne bucurăm de un somn bun și o masă copioasă. Ca în concediu, ce să mai.
Luni e ziua cea mare. Sper ca de data asta lucrurile să fie diferite. Prognozele erau tot mai optimiste deci așteptările mele sunt realiste. Luăm micul dejun și ne pregătim de plecare. Până pe Vf. Omul traseul va fi același ca în ziua precedentă. Imediat ce cotim stânga și ieșim de pe traseul ce duce către Hornurile Malaiesti, zărim capre negre. Se vede treaba că sunt la ele acasă, pentru că nu prea se sinchisesc de noi. Suntem destul de departe încât să se simtă în siguranță, însă destul de aproape încât Rareș să le poată fotografia.
Ajunși pe Brână, de data asta pot vedea ce am pierdut ieri. Și da, aveam dreptate să fiu dezamăgită pentru că priveliștea e de vis. Deși am mai mers pe brâne în
, aici totul are alte dimensiuni.
După ce iesim pe traseul Friedrich Deubel , urcăm din nou Vf. Bucsoiu. De aici se văd atât Vf. Costila cât și Vf. Omu.
Continuăm spre Omu, însă de data asta nu luăm pauza de masă aici. Asta nu ne oprește să admirăm Valea Gaura o perioadă bună de timp. Eu o văd pentru prima oară. O notez pe lista de trasee pentru viitor și ne continuăm drumul, spre Hornurile și Turnurile Țigănești.
Urcam Vf. Scara prin mijlocul unei turme de oi. Dacă altadată mi-ar fi fost teamă de câini, de data asta inaintez curajoasă. Salutam ciobanul si continuăm. Înainte de coborârea prin hornuri, decidem să luăm pauza de masă. De pe partea asta a platoului, putem admira Piatra Craiului în toată splendoarea ei.
Imediat ce începem să coborâm, ni se arată pereții pe care îi aveam sub noi la urcare. Putem zări Bucsoiu în toată măreția lui. Stânca și dimensiunile colosale ne fac să ne simțim mici. Continuăm către refugiul Țigănești, de unde vom începe coborârea către Lacul Țigănești. În curând ajungem și pe ultimul vârf al zilei, Vf. Padina Crucii. Aici zărim cabana și după o coborâre abruptă, intrăm în 'ograda' ei.
La cabană - forfotă mare. Deși luni, e destul de multă lume. Ne alaturăm lor și ne bucurăm de un ceai înainte de coborârea spre mașină. Evenimentul serii este intrarea hergheliei de cai în curtea cabanei. Obsnuiti cu oamenii, încep să meargă pe la mese, în căutare de mâncare. În timp ce un domn vorbește la telefon, un cal se apropie de urechea lui. Masa era în direcția aia. Stupefiat exclamă: "nu cu tine, am un cal aici !".
În curând plecăm spre vale. Azi se încheie aventura noastră. Aș fi stat mai mult și aș fi vrut să văd mai mult. În Bucegi am mai fost o singură data și îmi dau seama că sunt atât de multe de văzut. Cu siguranță că o să revin.
Colţul tehnic
traseul cu mașina: Cluj - Brasov, Brasov - Rasnov - Valea Glajeriei
Important: Dupa ce iesiti din Rasnov, virati stanga catre Predeal, iar apoi prima la dreapta ( e cam la 1km departare, si mai putin ). Exista un panou informativ, insa nu un indicator rutier. Drumul este asfaltat la inceput doar.
Ziua 1: nici unul
Ziua 2:
- Vf. Bucșoiu: 2.497 m
- Vf. Omu: 2507m
Ziua 3:
- Vf. Bucșoiu: 2.497 m
- Vf. Omu: 2505m
- Vf. Scara: 2308m
- Vf. Padina Crucii
traseu: valea Glăjeriei - cabana Mălăiești
durată: ~2,5h
marcaj: banda albastră
dif. pozitivă de nivel: 800m
cabana Mălăiești - Brana Caprelor - Vf. Bucsoiu - Vf. Omu - cabana Malaiesti
durată: ~7h
marcaj: banda albastră - triunghi albastru - banda rosie - triunghi galben - banda albastra
dif. pozitivă de nivel: 970m
cabana Mălăiești - Brana Caprelor - Vf. Bucsoiu - Vf. Omu - Hornurile Tiganesti - Turnurile Tiganesti - Refugiul Tiganesti - Vf. Padina Crucii - Cabana Malaiesti - Valea Glajeriei
durată: ~10h
marcaj: banda albastră - triunghi albastru ( la intersectia cu traseul spre brana ) - banda rosie ( pana la refugiul tiganesti ) - banda galbena
dif. pozitivă de nivel: 1100m
Important:
Pe traseu nu exista surse de apa potabila, in afara de cea care se poate cumpara de la cabane ( Malaiesti si Omu). Asigurati-va ca aveti suficienta.
