Azi ne-am trezit din nou devreme. Şi cu toate că la ora 9 aseară deja dormeam dusă, parcă tot ar mai fi fost loc de ceva somn. Cum însă traseul de azi e mai lung decât cel de ieri şi trebuie să ne şi întoarcem în Cluj, nu avem de ales.
La ora 7 suntem gata şi pornim încet în sus. Avem înainte o urcare pe care am estimat-o la o oră jumate, după care am vrea să urcăm şi pe Vf. Parângul Mare. Asta ne mai adaugă vreo 20-30 de minute.
Aşadar, să mergem! Uşor şi constant începem aventura printre bolovanii ce par să fi pus stăpânire pe căldare. Aici suntem la ei acasă şi trebuie să călcăm aşa cum ne dictează ei. Sus se dovedeşte că estimarea noastră a fost destul de precisă. Urcarea până pe vârf ce urmează pare a fi o plimbare prin mall comparativ cu panta abruptă dinainte să ieşim în şa.
O dată ajunşi înapoi, reîntregim grupul. Cei care au urcat deja pe vârf ne aşteaptau aici. Acum, putem continua traseul pe creastă. O vreme ne întoarcem pe unde am venit ieri, până când ajungem în Şaua Piatra Tăiată. De aici plănuim să coborâm în căldarea de sub noi, spre Lacul Gâlcescu ( sau Câlcescu - cel mai întins lac al Parângului). Umblă vorba că lacurile din Parâng nu trebuie ratate şi nu putem face altceva decât să ne convingem singuri că aşa e.
Însoţitorii noştri bistriţeni realizează că o dată ce vom coborî în căldare o să mai dureze o vreme până ieşim din nou în creastă şi ne întoarcem la maşini. Şi cum drumul până acasă e foarte lung pentru ei, decid să sară partea asta a turei. Lor li se alătură şi Ştefan, colegul de muncă al lui Rareş care începător fiind cred că şi-a depăşit zilele astea mai multe limite decât ar fi vrut. Şi Rareş care zicea că e tură lejeră.
Coborârea până la lac durează puţin peste 30 de minute si în curând ne aflăm tolăniţi pe mal, savurând prânzul. Nu ştiu dacă priveliştea, sau oamenii, sau pur şi simplu o fi ceva praf magic în aer, dar mâncarea este delicioasă.
Mai târziu începem urcarea spre următoarele două lacuri: Vidal şi Pencu. Aşa tare mi se pare că seamănă cu Retezatul zona asta, că încep să mă întreb dacă îmi place Parângul, sau Retezatul de care îmi aminteşte. Eh, detalii. Cert e că viteza noastră de deplasare a scăzut semnificativ. Suntem toţi concentraţi pe încercarea de ne impregna în memorie cât mai multe detalii.
Reuşim să ne urnim de aici datorită promisiunii că ne mai aşteaptă un lac puţin mai sus. De data asta însă nu se află lângă potecă, ci e nevoie să deviem de la ea. Lăsăm rucsacii în urmă fără să stăm pe gânduri (doar doar s-or urca singuri până sus) şi plecăm în căutarea lui. Şi mare ne este mirarea atunci când îl găsim. Ascuns, cu apă cristalină şi insuliţe de iarbă, brusc ne simţim de parcă am fi găsit o comoară ascunsă. Şi comoara s-a transformat într-un secret ştiut doar de noi care ne uneşte cu fire invizibile. Bine, revenind la realitate lacul Păsări e destul de cunoscut şi nu degeaba a insistat Luşu să venim până aici. Ştia cât de frumos e. Ce urmează, e uşor de închipuit: o sedinţă foto în adevăratul sens al cuvântului. Bliţurile mai lipsesc pentru ca lacul să se transforme într-un adevărat studio.
Îmi imaginez cum ar fi să venim o dată aici şi să stăm o zi întreagă pe marginea lacului fără să facem absolut nimic. Poate, cândva ...
Reveniţi în potecă, constatăm cu dezamăgire că rucsacilor noştri nu le-au crescut picioare. Începem ultima urcare abruptă a zilei cu gândul că e un preţ mic de plătit pentru ce am văzut. Şi în mai puţin de 15 minute suntem sus, luând o pauză. Nu de alta, dar o merităm.
Acum suntem din nou în creastă şi ne îndreptăm direct spre maşini (cât de direct se poate pe munte). La scurt timp însă întâlnim aceeaşi turmă de oi pe care am văzut-o şi ieri. Rareş se îndreaptă către cioban pentru câteva poze iar când îi cere permisiunea, scoate şi el de sub blana de oaie un aparat foto compact. Să pozeze şi el momentul.
Între timp, Luşu şi-a regăsit prietenul patruped în vârstă de 8 luni. Când vezi ditamai câinele venind spre ţine, ultimul lucru la care te gândeşti este că are intenţii paşnice. Vă daţi seama ce surprins a fost Luşu când l-a văzut tolănindu-se pe spate, cu cele 4 labe în sus, aşteptând să fie mângâiat. Singurul lucru pe care l-a putut face a fost să se conformeze.
Plecăm cu gândul că nu mai e mult. N-a fost deloc o zi uşoară şi asta se simte în picioare. Ajungem pe înserate şi în timp ce aşteptăm să ajungă toată lumea, ne bucurăm împreună de o pungă de pufuleţi şi o cola. Lumina apusului marchează finalul poveştii noastre de două zile.
Colţul tehnic
vârfuri parcurse: Vf. Parângul Mare: 2.519 m
traseu: Lacul Zănoaga Stânei - Vf. Parângul Mare (dus-întors) - Şaua Piatra Tăiată - Lacul Gâlcescu - Lacurile Vidal şi Pencu -
durată: ~12h
marcaj: bulină roşie până la ieşirea în creastă, bandă roşie până în Şaua Piatră Tăiată, cruce roşie până la ieşirea din nou în creastă (sper că îmi amintesc bine)
dif. pozitivă de nivel: 1400m
Vârful Parângul Mare se parcurge dus întors.
