Atât de mult am visat la Elveția. Și de atât de mult timp … De fapt știu momentul în care am început să o fac: atunci când am văzut video-ul lui Izz Harris. Și voiam să ajung fix pe valea asta, Jungfrau. Nicăieri altundeva.
Anul ăsta am fost la mare în iunie (bună decizia - vacanță la începutul verii, destul de liber pe plajă) și m-am tot gândit ce să facem în august. Am luat în calcul și destinații mai îndepărtate, dar în continuare mi se pare că vara e de mers în Europa, unde sunt extrem de multe de vazut. Așa că m-am lăsat să visez: unde îmi doresc foarte mult să ajung? Pe listă e și Chamonix-ul de exemplu, dar îmi e teamă că dacă mergem cât încă băieții sunt atât de mici, nu o să putem explora zona cu adevărat. Așa că l-am lăsat pe mai târziu și am ales un alt loc aflat foarte sus pe listă, dar extrem de mecanizat. Ăsta a fost unul din motivele pentru care l-am ales de fapt: faptul că infrastructura e foarte bună (aveam să aflu cat de bună e de fapt) încât să putem ajunge și cu cei mici pe sus.
Am ales să mergem cu mașina pentru că am ajuns în punctul în care costul pentru bilete de avion pentru 4 persoane + mașină închiriată + 2 scaune de copii să ne sperie de-a dreptul. Aveam deja si experiența Greciei care a fost reușită. Erau într-adevăr mai multe ore de mers, dar urma să ajungem în locuri la care doar visam.
Puștii erau și ei încântați. Le-am povestit ce o să facem acolo și din toată oferta Victor a fost cel mai încântat de sania de vară.
Drumul la dus l-am împărțit în două și am dormit 2 nopți în Viena. Acolo am vizitat Haus Des Meeres. Nouă ne-a plăcut foarte mult pentru că nu am mai fost la oceanografe sau orice tangent cu lumea subacvatică. Și cum grădini zoologice am tot văzut, părea o alegere bună pentru noi. A și fost, ne-a plăcut enorm. Clădirea are 11 etaje, sunt acvarii la fiecare nivel, uneori chiar pe 2 nivele iar la ultimul etaj poți vedea Viena de sus. Dar etajul preferat al lui Victor și cel pe care a vrut să-l mai vadă o dată înainte să plecăm, a fost cel educativ, la care era explicat pe înțelesul copiilor cum afectează gunoaiele apa oceanelor. Avea să fie pentru mine prima mostră de educație pentru copii în stil austriac. Am ajuns apoi pe traseele lor montane și am rămas șocată de-a dreptul. Vă povestesc despre asta în următorul articol, să revenim la Elveția.
După 2 nopți în Viena am pornit curajoși spre Lauterbrunnen. N-a fost ușor drumul, noi facem multe pauze, uneori și de câte 2 ore și asta ne tot amână ora sosirii. Dar am ajuns în final și ne-a luat în primire Valea Jungfrau.
În zilele ce au urmat am încercat să vedem cât mai multe în zonă. Și ca să fim siguri că prețurile imense nu o să ne facă să dăm înapoi de la a vedea locuri, ne-am făcut acel pas - Jungfrau Travel Pass, care îți dă access la absolut toate mijloacele lor de transport (trenuri, telecabine). Așa că în prima zi plină, ne-am pus pe explorat.
De când plecasem de acasă, tot urmăream prognoza meteo și am văzut că se anunțau ploi pe finalul săptămânii. Deci ca să fiu sigură că vedem cât mai multe, am ales ca în prima zi să facem cel mai lung traseu. Circuitul nostru a arătat așa: Lauterbrunnen - Männlichen - Grindelwald - Grindelwald First - Lacul Bauchalpsee - Grindelwald - Lauterbrunnen. De la Grindelwald First până la lac este o drumeție ușoară estimată la o oră.
Ziua asta a fost ziua în care am făcut cunoștință cu Elveția. Am văzut cum poți ajunge cu telecabina în vârf de munte unde nu doar că nu e pustiu, ba chiar sunt și locuri de joacă amenajate pentru copii. Am văzut peisajele la care visasem atât de mult, am văzut trenuri care și ele urcă pe munte pe niște pante foarte abrupte, am văzut carturi puse pe telecabina de către un robot, am văzut locuri aglomerate în care totul este fluid și în care nu te simți sufocat. A, și să nu uităm că am văzut curățenie. Chiar dacă erau mii de oameni, n-am zărit o urmă de gunoi. Ziua a fost plină și lungă, ne-am întors în campingul nostru sleiți de puteri. Și a doua zi abia așteptam să plecăm iar.
Pentru a doua zi am ales locul de joacă recomandat de niște prieteni care au și ei copii: Almendhubbel. Am văzut pe hartă că e destul de accesibil din Lauterbrunnen și după 2 zile foarte grele (una de drum și una de explorat), părea a fi ce avem nevoie. După ce am ajuns în Murren, am constatat că până în Almendhubbel mai este de urcat. Perpectiva de a-l căra din nou pe Horia ne-a descurajat complet, așa că ne-am bucurat când am văzut că putem folosi funicularul. Zis și făcut, imediat am ajuns sus. Locul de joacă de aici a fost probabul cel mai frumos din ce am văzut în Elveția. Copiii au fost extrem de încântați de tunelele săpate pe sub pământ. Și joaca în apă l-a încântat destul de tare pe Horia. Toate activitățile astea erau noi pentru mine, diferite complet de clasicele tobogane și leagăne (care erau și ele și aici). Un alt joc care m-a surprins a fost acest labirint care îți bloca accesul pe diferite culoare cu apă. Și când porneai apăsai pe un buton (2 persoane deodată), pentru ca apoi la final să apeși pe un altul (care oprea apă). Super distractiv și pentru adulți.
În ultima zi plină de explorat ne-am pornit spre cascada Trümmelbach, aflată aproape de campingul nostru. Noi adulții am mers pe jos, băieții pe biciclete. Vremea era înnorată și valea parcă respira. Îmi place mult să o iau la pas pentru că am impresia că simt locul prin toți porii.
De altfel, am văzut valea pe care am stat în diferite ipostaze. Ieșeam din camera noastră de hostel (aflată în interiorul campingului Jungfrau - vă las toate detaliile legate de aspectele practice într-un articol viitor) și mă uităm în sus și vedeam stânci și cascade. Și când se întâmpla asta nu o luam de-a gata. Mă opream să savurez momentele, pentru că deși păreau toate atât de accesibile, erau acolo, trebuia doar să ridic privirea, știam că pentru mine este o ocazie rară și voiam să îmi amintesc toate detaliile.
Dacă ar fi să aleg partea preferată a băieților din tot ce am făcut în Elveția, de departe mi s-a părut că cel mai încântați au fost de locul de joacă Allmendhubell. Nu mai voiau să plece de acolo, vreodată.
Dacă ar fi să aleg partea mea preferată: momentul în care ne întorceam de la cumpărături într-o seară, toți în mașină, pe fundal o melodie country, cu valea Jungfrau în fața noastră iar noi toți savurând clipa, împreună. Viața se măsoară în clipe, clipe în care trăiești mai multe decât în zile, luni. Iar asta a fost pentru noi o clipă trăită.
