Cu Rareş plecat în perioada asta, nu puteam sta locului şi am fugit în Braşov o săptămână, la ai mei. Şi cu toate că am şi lucrat, am încercat să profit de fiecare moment pentru a gusta muntele. Era prea aproape de mine ca să nu îi aud chemarea. Aşa că în timpul săptămânii am reuşit să fug de câteva ori până pe Tâmpa, vârful ce veghează oraşul copilăriei mele. Ce bucurie când dădeam de mirosul copacilor aflaţi în plină transformare.