Weekendul asta mi-am facut in sfarsit curajul sa merg intr-o tura CAR. Demult tot vroiam dar fie a aparut altceva, fie imi era urat sa merg singura ... De data asta am convins-o pe Rebe sa vina cu mine, asa ca in sfarsit am facut marele pas.
Domnul Dinu anuntase demult tura pe grup si a lasat si o lista cu echipamentul obligatoriu. Pentru ca multe imi lipseau, am inceput sa imi procur : mi-am comandat parazapezi, bete de la Dana, ochelari cu protectie mare de la Adela ( colega de munca ), coltari si piolet de la un coleg de club, Alex ( asta pentru ca vroiam sa urc pe creasta, nu sa raman la baza ). Cate ceva mai aveam si eu totusi ...
Imediat ce s-a facut tabelul de transport, am vazut ca cineva avea 2 locuri in masina si pleca vineri la 6, asa ca am sunat sa vad daca putem merge cu el. Totul pregatit, pana in saptamana anterioara, cand ma suna soferul sa ma intrebe daca nu putem merge de joi ( pentru ca a reusit sa isi ia liber). Ii explic ca nu se poate si atunci incheie cu : "ok, ne vedem vineri la 6 dimineata atunci". Dimineata ? Eu credeam ca dupa-amiaza .... Am inteles gresit, dar nu-i nimic. Daca asa am zis ... schimbam, imi iau o zi de concediu. Vorbesc cu team leader-ul, zice ca e ok, fac cererea si sunt abordata de project manager care imi aminteste ca nu e un moment oportun sa imi iau concediu avand in vedere ca voi fi plecata o luna si trebuie sa termin ceva pana atunci. Insist ca am nevoie de ziua aceea libera si ca o recuperez intr-o sambata daca e nevoie si obtin ziua. Incearca si Rebeka, dar nu reuseste ... vb cu soferul, ii spun ca va mai avea un loc liber in masina si se razgandeste, pleaca cu altcineva de joi.
Ok, am ramas doar eu cu Rebeka. Pe grup nu se anunta nimeni ca ar pleca vineri si ar avea locuri in masina. Singura varianta e sa luam masina mea, care are cauciucuri mixte si garda foarte joasa... nu prea am ce cauta cu ea pe la munte iarna. Si vara am patit-o ... Dar nu avem de ales... Totusi asta inseamna sa urcam singure prin padure, noaptea, pana la Gentiana. Ne uitam lista de transport si constatam ca mai sunt si altii care pleaca mai tarziu. Luam legatura cu ei si ii rugam sa ne astepte in Carnic.
Vineri dupa masa plecam ... putin obosite, dar pline de entuziasm. Cand ajungem in Nucsoara constatam ca drumul este inzapezit si nu mai putem inainta. Aflam de la un satean ca mai sunt 6 km pana la Carnic si de acolo pana la Gentiana inca vreo 2 ore jumate. Ok, hai sa o luam la picior. Vorbim cu un satean sa lasam masina in curte la el si il sunam pe soferul care venea in urma noastra. Ne spune ca mai au 3 ore si ca ne pot lua cand ajung, deci avem posibilitatea de a-i astepta. Dar mai e o masina in fata lor. Luam legatura si cu ei si ne spun ca sunt aproape si ne tot incurajeaza sa mergem cu masina pana sus. Pana la urma ne hotaram sa mergem, cu riscul de a fi impinse de cateva ori ( ceea ce se si intampla). Scoatem deci masina din curtea sateanului si plecam mai departe. Cu greu ajungem la Carnic si ne pregatim de traseu. Majoritatea mergeau doar pana la Pietrele, iar noi vroiam sa ajungem la Gentiana. Asa ca am mers o parte din traseu impreuna si de la un punct, am plecat impreuna cu o fata din grupul lor spre Gentiana. Pe la ora 12 noaptea am ajuns :)
A doua zi ne-am trezit si ne-am echipat. Eram gata de plecare :D Coltarii mei nu erau reglati si fusesem avertizata ca trebuie sa fac asta inainte sa plec pe traseu asa ca am intrebat lumea daca are ceva sa ii desurubez. Pana la urma avea cabanierul, dar nu a mai fost nevoie pentru ca ninsese prea mult ca sa putem urca pe creasta. Dupa ce ne-am adunat toti, am plecat spre crucea lui Cuxi, unde am lasta o coronita si am facut o poza de grup. De acolo, ne-am impartit. Unii erau pe schiuri, altii in bocanci. Unii vroiau sa se intoarca la cabana, altii sa exploreze mai mult. Ne-am alaturat si noi grupului pe bocanci care mergea mai departe.
Desi initial era ceata si nu se vedea mai nimic, incet incet a aparut si soarele. Tura a fost scurta, am mers pana la lacul Pietrele si ne-am intors.
Pe la ora 13 deja eram inapoi. Pe drumul inapoi a aparut si soarele si peisajele au inceput sa se schimbe:
Intoarse la cabana, dupa o masa buna, ne-a luat somnul asa ca dupa mult timp, am dormit la amiaza. Nu cred ca am mai fost in vreo tura pe munte in care sa dorm la amiaza pana acum. Data trecuta cand am fost in Retezat m-am intors mai slaba cu ceva kilograme si epuizata efectiv ... Am inteles ca asta a fost o exceptie si ca nu am putut vedea mai multe din cauza vremii. Am fost putin dezamagita ...
Seara ne-am intors in sala de mese unde era toata lumea. Unii jucau Saboteur, asa ca atunci cand am avut ocazia, am intrat si noi in joc. Orele s-au scurs repede, printre zambete si 'amenintari' ca nu vom fi primite in CAR ( din cauza ca mai blocam in joc unii veterani).
A doua zi de dimineata am decis sa plecam spre casa direct, fara sa mai facem o tura inainte ( adica pe aceeasi din ziua anterioara) . Credeam ca o sa se blocheze din nou masina pe undeva asa ca am intrebat pe cineva daca ne poate ajuta. Insa pana la urma am plecat doar noi ( din nou ). Ne-am gandit ca daca ne blocam o sa ramanem in mijlocul drumului si cine vine din urma nu are de ales...trebuie sa ne impinga :D Drumul inspre masina era inzapezit ... iarna era chiar ca in povesti ...
Pana la urma am reusit sa iesim cu masina fara sa ne blocam deloc.
In ansamblu tura a fost frumoasa. Am vazut iarna in toata puterea ei si i-am cunoscut pe o parte din membrii CAR. Regret totusi ca nu am facut trasee mai lungi si mai spectaculoase , dar cu siguranta ca data viitoare :)
