Ieri am fost in prima mea tura cu bicicleta. Desi o am de anul trecut, m-am plimbat cu ea doar prin oras. Mi-as fi dorit sa merg intr-o tura mai lunga, dar nu aveam cu cine. Asa ca dupa ce si-a luat si Rebeka bicicleta, am hotarat sa mergem sa vedem Cheile Turzii.
Inarmata cu entuziasm si ... mancare am plecat de dimineata spre Bucium. La ora 8:30 am ajuns acolo, gata sa incepem traseul. Stiam ca sunt 30 de km in total si am sperat sa ajungem in chei pana la ora 14:00 cel tarziu. Zis si facut :)
Traseul a inceput cu o urcare abrupta, asa ca mai mult pe langa biciclete decat pe. Pe masura ce inaintam, am inceput sa imi dau seama de diferite lucruri. De exemplu, ca este foarte greu sa mergi cu bicicleta prin noroi, chiar daca panta este foarte mica. Pe la jumatea drumului deja eram lihnite, asa ca am luam o pauza mai lunga. Iesisem din padure si peisajul era foarte frumos.
Nu dupa mult timp, ne-a aparut in cale o turma de oi. Si cum unde sunt oi sunt si caini ( cosmarul meu ), ne-am oprit sa ne gandim ce e de facut. Solutia mea era sa ii ocolim cat mai mult. Norocul nostru ca in timp ce ne gandeam, alti doi biciclisti ne-au ajuns din urma si am trecut de impas cu ajutorul lor. Aveau si un dispozitiv pentru caini, dar nu stiu cat a functionat pentru ca ei ne tot latrau. Dupa ce am trecut cu bine, cei doi biciclisti au plecat inainte, mai departe. Asa ca am ramas din nou singure, iar la urmatoarea turma am luat-o pe camp ... dar am scapat cu bine :)
Dumul a fost placut pentru ca a avut de toate: padure, camp, drum pietruit, sat.
Pe la ora 12 jumate am ajuns in chei. Ne-am legat bicicletele de copaci si am plecat sa le vedem. Eu mai vazusem Cheile Tureni, dar mi-au placut mai mult Cheile Turzii. Mi s-au parut mai spectaculoase.
Pe la ora 15:00 ne-am pornit spre biciclete ( eram in partea opusa a cheilor), iar pe la ora 16:00 am plecat din Petrestii de Jos. Eram linistite si ne gandeam ca o sa ajungem acasa pana cel tarziu la ora 20:00.
Nu dupa mult timp, a venit ploaia. Ne ocolise toata ziua, asa ca stiam ca trebuie sa vina si la noi. Nu a plouat mult, dar bine ... Apoi a aparut soarele din nou. Dupa vreo 10 km mi-a venit ideea sa luam o pauza de poze. Eram putin obosite, dar bucuroase pentru ca era un peisaj foarte frumos.
Zis si facut. Am facut poze si apoi am vrut sa ne continuam drumul. Atunci a aparut si surpriza: pana la roata din fata. Nu eram pregatite pentru asta, asa ca singura optiune era sa mergem pe jos mai departe. Merseseram deja 10 km deci mai aveam 20. Traseul era de aproximativ 8 ore in total, deci noi mai aveam aproximativ 5. Eu speram totusi ca o sa dureze mai putin.
Ne-am continuat drumul fara alte surprize prea mari. La vreo 2 km de casele de la Micesti era un om prin padure care ne-a intrebat daca nu ne e frica sa mergem singure. Rebeka s-a speriat putin, dar a fost in regula. In cele din urma am ajuns pe Fagetului. Era trecut de ora 20:00 si eram destul de obosite. Stiam ca de acolo mai avem vreo 5-6 km de mers pe jos, la vale. Intre timp si cazusem in noroi, dar m-am ales doar cu o vanataie.
Si in timp ce mergeam noi pe strada, au trecut pe langa noi trei oameni, pe bicicleta. Se uitau compatimitor la pana mea ... si desi ne-au luat-o inainte, s-au oprit. Cand am ajuns in dreptul lor, ne-au intrebat unde mergem. Le-am zis ca in Cluj, si ne-au intrebat unde mai exact. Cand au ajuns de Marasti, au spus ca mai avem vreo 6 km pana acolo si s-au oferit sa imi faca pana. Locuiau in apropiere.
Iu huuuu ! Ne-am dus la ei acasa, si in vreo 20 de min bicicleta mea era ca noua. Imi intrase un spin prin cauciuc, pana la camera. Ne tot spuneau ca mai avem mult pana acasa, dar le-am zis ca am mers deja 15 pe jos, deci 6 inseamna ca mai e putin. Au vazut ca sunt murdara si m-au intrebat daca am cazut. Le-am zis ca da. Ne-au intrebat daca ne-a prins ploaia. Si la asta raspunsul a fost da.
Asta era momentul zilei in care am inteles ce multe ni s-au intamplat ...
Dupa ce pana a fost reparata, totul a fost foarte simplu: asfalt si vale. Asa ca am ajuns acasa intr-un timp scurt. Si ce e cel mai important, sanatoase.
Mi-am dat seama ca e greu sa mergi prin padure cu bicicleta, mai ales cand e noroi. Dar intr-o zi de mers cu bicicleta reusesti sa vezi foarte multe ... mai vreau :)
