Undeva printre colinele Transilvaniei, aproape de Mediaș, într-o fundătură, unde semnalul la telefon nu a ajuns încă, se află satul Alma Vii. Aici pare să fie locul unde s-a inventat expresia “timpul s-a oprit în loc“. Sătenii își văd de ale lor, fără a părea însă că au prea multe de care să-și vadă.
De când mi-am făcut un obicei din a pleca de acasă cu fiecare ocazie, am început să văd un tipar legat de destinaţii: cele mai lăudate sunt şi cele mai frumoase. Am păţit asta cu Dolomiţii, despre care auzisem de atât de multe ori că sunt incredibili încât m-am simţit de-a dreptul banală când am început să zic şi eu acelaşi lucru. Am păţit-o şi cu munţii din ţară. Cam toţi pasionaţii îţi recomandă Retezatul şi Făgăraşul, cu mine în frunte.
V-am spus că primăvara e anotimpul meu preferat? Doar de o mie de ori? Să vă mai spun o dată atunci: iubesc primăvara! Cu verdele ei crud şi mirosul de flori, cu temperaturile ideale, mă cheamă parcă să ies din casă. Poate şi pentru că îşi face apariţia după o lungă perioadă fără zăpadă în zona Clujului, în care natura e moartă. Dar acum ... a veniiiiit! Şi ce mod mai plăcut să o simţi şi trăieşti decât pe bicicletă.
Au trecut peste 9 ore de când am pornit în tură. Ne aflăm undeva pe nişte dealuri şi împingem bicicletele cu greu. Drumul nu este ciclabil şi când ajungem pe iarbă alegem să continuăm pe lângă ele. Fiecare nouă culme pe care o zărim înaintea noastră sperăm să fie ultima şi să ne dezvăluie satul Prislop, punctul nostru de plecare. Suntem rupţi.
"Ale mergem? Mergem?" a fost întrebarea lui Rareş însoţită de un link către tabăra de mountain bike marca The North Quest. Ideea unei tabere dedicate suna foarte bine şi deşi biciclitul nu apare frecvent în lista noastră de activităţi, ideea de a explora Maramureşul pe două roţi timp de 3 zile m-a convins pe loc.
Într-un elan tineresc în care nu am analizat prea mult starea bugetului, luna trecută am decis să îmi iau bicicletă. Motivele pentru care să o fac erau multiple, cum ar fi că cea pe care o folosesc zilnic îmi e puţin mică iar în ture lungi apar durerile de spate. Însă ceea ce m-a determinat să fac pasul decisiv a fost decizia de a participa la o tabără de mountain bike în Maramureş. Chinul ar fi fost prea mare pe vechea bicicletă aşa că trebuia să fac ceva urgent.
