De când am fost prima oară în Breb, în campul de biciclit alături de cei de la The North Quest, am revenit aproape an de an. Sunt câteva locuri pentru care simt asta, le asociez cu starea de bine, cu bucurie și pace și îmi doresc să le revăd iar și iar.
Maramureșul este pe lista mea de locuri de vizitat anual. Așa cum mergi în mai la narcise, pe final de iunie la rododendroni, iar începând din iulie începi să urci la altitudini mai mari o dată cu verdele crud, așa o dată pe an mergi în Maramureș. Unde în Maramureș? Sunt multe locuri frumoase, dar pentru mine a rămas în suflet Brebul. Mă leagă de el nu atât călătoriile făcute care l-au făcut să fie familiar, cât experiențele, senzațiile trăite acolo care mi-au rămas în suflet mai mult decât în minte.
După ce ieri am luat la pas Munţii Gutâi, azi a venit momentul să descoperim tradiţiile locului. Programul se anunţă a fi încărcat, iar noi suntem cu toţii nerăbdători să pornim. Vremea este de partea noastră şi azi, deşi suntem la sfârşit de septembrie.
Afară s-a lăsat întunericul iar eu mă aflu la pensiunea Mărioara, în Maramureş.. Tocmai ce am luat cina iar după s-a lăsat cu fel de fel de poveşti. Pe cei alături de care mă aflu la masă i-am cunoscut azi şi urmează să petrecem următoarele zile împreună, explorând EcoMaramureşul. Deşi nu îi cunosc, ştiu deja că vor fi nişte zile minunate pentru că cei din jurul meu par cel puţin interesanţi, iar de destinaţie m-am îndrăgostit la prima vedere când am văzut-o pentru prima dată, acum câţiva ani.
De când mă ştiu mi-a displăcut importanţa care se dă nopţii ce marchează trecerea dintre ani. În fiecare an inevitabil, încă de pe la sfârşit de noiembrie încep să fiu întrebată: ce faci de rev? De parcă trebuie neapărat să faci ceva şi mai mult decât atât, să planifici cu o lună înainte. De parcă statul acasă, cu o ciocolată caldă în mână şi cu timp pentru tine în care să te gândeşti la ce a fost şi la ce urmează nu e o opţiune. Nu, trebuie neapărat să mergi undeva.
Au trecut peste 9 ore de când am pornit în tură. Ne aflăm undeva pe nişte dealuri şi împingem bicicletele cu greu. Drumul nu este ciclabil şi când ajungem pe iarbă alegem să continuăm pe lângă ele. Fiecare nouă culme pe care o zărim înaintea noastră sperăm să fie ultima şi să ne dezvăluie satul Prislop, punctul nostru de plecare. Suntem rupţi.
"Ale mergem? Mergem?" a fost întrebarea lui Rareş însoţită de un link către tabăra de mountain bike marca The North Quest. Ideea unei tabere dedicate suna foarte bine şi deşi biciclitul nu apare frecvent în lista noastră de activităţi, ideea de a explora Maramureşul pe două roţi timp de 3 zile m-a convins pe loc.
 |
| In drum spre Vf. Pop Ivan, vedere spre Vf. Farcau si Vf. Mihailecu |
 |
| spre varf, inainte |
 |
| Pe Vf. Farcau - 1937m |
