Undeva printre colinele Transilvaniei, aproape de Mediaș, într-o fundătură, unde semnalul la telefon nu a ajuns încă, se află satul Alma Vii. Aici pare să fie locul unde s-a inventat expresia “timpul s-a oprit în loc“. Sătenii își văd de ale lor, fără a părea însă că au prea multe de care să-și vadă.
Ce poți face în Alma Vii? Ca să vă răspund la întrebare, trebuie să vă povestesc de prima călătorie în state a lui Rareș. Când a ajuns în aeroportul din Atlanta, unde avea o escală de 5 ore, a abordat pe cineva în felul ăsta:”Salut! Suntem pentru prima oară în state și avem o escală de 5 ore. Ce putem face/vedea pe-aici?” Răspunsul pe care l-a primit atunci, se aplică perfect și pentru Alma Vii: “Aici? Absolut nimic!“.
Da, în Alma Vii mergi pentru a nu face nimic, pentru a te deconecta total. Bine, recunosc că am cam simțit chemarea dealurilor dimprejur. Satul este îmbrățișat parcă de natură, iar acum, primăvara, peisajele sunt superbe.
Am ales satul ăsta fără să știm cât de deconectați o să fim mai exact. Aș fi vrut o tură pe biciclete printre coline, așa cum am mai făcut una în zona Viscri acum câțiva ani. N-a fost să fie tura pentru că speriați de prognozele ce prevesteau ploaie, tunete și fulgere, ne-am gândit noi că n-are rost să facem efortul de a le căra. Dar ce să vezi, în final n-a plouat deloc și am fi putut merge liniștiți. #pățăști
Când am ajuns în sat am primit vestea că nu vom avea nici semnal la telefon, nici internet. E drept că nu-mi făcusem temele și am fost luată prin surprindere. Mi-am amintit instant de vacanțele de vară în care mergeam la bunici. Zilele îmi păreau atât de lungi și era o liniște de moarte în jur. Uneori se mai auzea câte o muscă ce căuta și ea niște acțiune, și în rest nimic. Eu nu aveam nimic de făcut, pentru că de, eram copil de oraș, nu știam eu să fac treabă, așa că citeam prin te miri ce locuri: în casă la răcoare, sau în fundul grădinii, sub un pom. Rutina era întreruptă atunci când venea cineva în vizită și cam atât. Ei bine, și aici a fost cam la fel.
Cum trezirile noastre sunt cel târziu la ora 7, dar de regulă puțin înainte, sâmbătă pe la 8:30 puștiul era mâncat și făcuserăm și o tură de sat. Adică am mers să vedem biserica ortodoxă din apropiere, iar pe drum am și stat la taclale cu un sătean. Câinii, fericirea puștiului, ne-au întâmpinat la tot pasul, unii mai prietenoși ca alții, dar nici unul care să ne facă să ne simțim în pericol. Pe la 9, când a venit și micul nostru dejun (cu lapte, ouă, gemuri de casă … delicios), părea că am făcut tot ce era de făcut în sat, dar ziua nici nu începuse de fapt :)) Ne-am făcut noi de lucru însă și am plecat într-o plimbare pe dealurile dimprejur.
Sâmbătă a fost ziua puștiului. A fost o zi liniștită, petrecută în 3, în care fără să vreau îmi reaminteam continuu: “azi împlinește un an“ și în care mă tot întrebam: “ce făceam anul trecut la ora asta?“. Cu toate că nu mi-a plăcut niciodată să fie ziua mea, am realizat că zilele de naștere ale lui Victor îmi vor plăcea la nebunie. Poate pentru că îmi amintesc fiecare detaliu din ziua în care s-a născut el.
După-masă, după un somn cum numai într-o casă la țară poți dormi, am pornit să explorăm și cetatea ce tronează asupra satului. E ceva cu bisericile evanghelice, nu știu ce, dar mie tare îmi plac. Îmi place să pătrund în interiorul zidurilor lor, să le explorez turnurile și să simt mirosul de vechi. Îmi place să îmi imaginez cum trăiau oamenii înainte, cum erau îmbrăcați și cum foloseau cetatea. E o combinație între turism și petrecut timp afară care mi se potrivește foarte bine.
Duminică am primit vizitatori. Părinții meu au venit tocmai din Brașov pentru a-l aniversa împreună pe Victor. Încărcați cu daruri și cu primul tort din viața lui, atunci când l-au văzut s-au luminat amândoi de bucurie. Ce dor le era de el. Și ce dor îmi era și mie de ei … Pe la 8 așadar, din nou cu micul dejun luat și o plimbare făcută, am auzit zgomot de mașină în drum și am știut că au ajuns. Orele următoare s-au scurs prea repede...
Ne-am întors în Cluj pe somnul puștiului (altfel e prăpăd cu mersul în mașină, v-am mai zis eu), complet relaxați și cu bateriile încărcate. Gata, să înceapă al doilea lui an!
Utile:
căsuța în care am stat noi este renovată de asociația Mihai Eminescu Trust; rezervările le puteți face aici
noi am stat la numărul 103, într-o căsuța ce avea două camere și o bucătărie complet utilată; încălzirea se face cu ajutorul unei sobe de teracotă
zona se pretează foarte bine pentru biciclit, și în sat am văzut și o hartă a satelor din mijlocul colinelor, cu sugestii de trasee
despre Alma Vii eu am aflat de la fetele de la travelgirls.ro; Narcisa a scris un articol despre cazare și altul despre sat
cost intrare cetate: 10 lei/adult, 5lei/copil
