Cum s-au schimbat turele noastre de când cu sosirea copilului? Cu ce să încep? Hai să le luăm pe rând mai bine.
Obiective
Înainte: Ne treceam pe o listă mentală ce masive vrem să vizităm din nou în anul ce începea. Apoi, pe măsură ce se apropia vara turele se întețeau, pentru ca apoi să fie weekend de weekend. Într-unul Retezat, apoi Rodnei, poate Bucegi după. Eram practic peste tot. Ba chiar s-a întâmplat să facem în același weekend o tură în Crai și alta în Făgăraș, ambele destul de grele.
După: Încă ne trecem pe o listă mentală ce vrem să facem în anul ce urmează, însă când zicem Făgăraș ne gândim la Cabana Valea Sâmbetei poate, sau Transfăgărășan. Când zicem Rodnei ne gândim la o plimbare spre creastă, fără să fim siguri că ajungem, și tot așa.
Cazările
Înainte: Vara la cort, fără doar și poate. Iubesc să fiu cu totul în natură, departe de civilizație și de mașina care mă duce înapoi la ea.
După: Căutăm pensiuni, case țărănești, locuri aproape de natură. Plănuim totuși ca vara asta să petrecem și câteva nopți în cort.
Mâncarea
Înainte: Ajunseserăm să fim sătui de sandvișuri și făceam de regulă mese câmpenești. Ne luam brânză, slănină de la tata păstrată special pentru ture, legume. Delicios.
După: Un Panemar înainte de plecare pentru noi și totul pentru puști de acasă. Și-așa durează mult să ieșim din casă și oricum cine mai are timp de tăiat alimente și mâncat în voie?
Bagajele
Înainte: Nu știu dacă v-am mai zis, dar urăsc să fac bagaje. E partea care îmi displace cel mai mult din călătorit. Oricât de puțin ar dura, tot mă gândesc cu groază de fiecare dată. Cum era înainte? Fiecare își punea lucrurile lui într-un rucsac, de regulă tot aceleași. Rareori uitam câte ceva, pentru că deja devenise standard bagajul.
După: Acum mai pățesc să uit câte ceva absolut esențial pentru puști. Pampersul nu l-am uitat încă niciodată, însă am pățit să îi iau ciorbă fără lingură, sau să nu am nici un body de schimb. Cred că motivul principal pentru care se întâmplă asta este faptul că sunt o tonă de chestii de care am nevoie și foarte mici. Plănuiesc să îmi fac o listă.
Ieșitul din casă
Înainte: Simplu, ușor, fiecare își lua bagajul în spate și coboram deodată. Fără prea multă bătaie de cap.
După: Haos total, îmi amintesc că mai trebuie încă un obiect micuț fără de care tura va fi ratată, apoi trebuie să schimbăm copilul, să îl încălțăm (timp în care evident că el fuge în celălalt colț al casei și se joacă cu te miri ce) iar când în final sunt toate gata, șoc: s-au adunat o grămadă și nu le putem duce dintr-o dată la mașină (prin “putem” vreau să zic “poate Rareș“ că eu iau copilul și am mâinile pline).
Turele
Înainte: Mergeam de multe ori zi lumină, ne opream când aveam chef și continuam la fel.
După: Totul este în funcție de programul lui Victor și starea lui de spirit. Dacă știm că într-o oră i se face foame, accelerăm ca să putem opri atunci într-un loc cu o priveliște cât de cât. Dacă știm că îi e somn, sărim pauzele cu totul sau le scurtăm. Evident că și durata și lungimea turelor s-au micșorat semnificativ.
Viața cu un copil e frumoasă și grea, e imprevizibilă de multe ori și vine cu un amalgam de sentimente. Cu toate astea încercăm să nu ne lăsăm copleșiți și să îi arătăm și lui munții pe care îi iubim atât de mult. Vara asta plănuim să mergem mai mult ca anul trecut, să stăm în natură mai mult, chiar dacă nu vom avea la fel de multe vârfuri urcate că altă dată.
Sunt curioasă, părinții care au avut răbdare să citească până aici. Ce s-a schimbat la voi și cum?
