De când mă ştiu am avut un stil de viaţă activ iar azi vreau să vă povestesc puţin despre ce înseamnă asta pentru mine şi sper eu să vă împărtăşesc câteva reguli pe care le aplic şi care mă ajută. Aşa că în cazul în care vă gândiţi să schimbaţi ceva în stilul vostru de viaţă, sau pur şi simplu sunteţi curioşi de al meu, nu schimbaţi canalul. Urmează să dau din casă.
Să începem cu descrierea unei săptămâni tipice. În ultimele săptămâni am făcut un curs de înot care ne ocupă 2 seri pe săptămână şi cum nu am vrut să renunţăm la activităţile noastre normale, a fost mai mult sport decât de obicei. Dar hai să vorbim despre o săptămână clasică.
În mod normal alergăm de două ori, Rareş merge la tenis miercurea iar eu mai fac câte o sesiune de yoga în câte-o dimineaţă. Vara alergăm în pădure şi parcurgem distanţe în jur de 10 kilometri (avem noi traseele noastre 'clasice' pe care deja le-am parcurs de nenumărate ori), iar iarna ne mutăm în parc.
Iar în weekenduri, de cele mai multe ori plecăm pe undeva. Calculam zilele trecute cu Rareş şi estimam că avem cam 10 weekenduri pe an în care stăm în Cluj. În rest căutăm mereu prilej să plecăm, cel puţin pentru o zi. Chiar dacă munţii ce ajung la altitudini de peste 2000m sunt mai departe, Apusenii şi Trascăul sunt la o aruncătură de băţ şi nu doar o dată am evadat în mijlocul lor.
Mă întreba într-o zi un coleg de lucru: cum faci să te mobilizezi să mergi mereu pe undeva? Şi am răspuns fără să ezit: eu trebuie să merg undeva, pentru că altfel nu funcţionez. Ce nu i-am zis atunci a fost faptul că frumuseata munţilor mă încarcă. Liniştea pe care o regăsesc acolo se varsă cumva în mine. Nu doar o dată susurul râului de munte mi-a fost prilej de meditaţie iar când aud ciripitul păsărelelor mă regăsesc întrebându-mă cum să fac să le aud mai des. Pe lângă astea, mai sunt şi apusurile şi răsăriturile. Nu ni se întâmplă prea des să le prindem în vârf de munte, dar şi când se întâmplă am impresia că ziua aia capătă semnificaţie doar datorită momentului ăluia.
Sunt sigură că ştiţi şi voi despre ce vorbesc, doar că viaţa intervine mereu şi avem de mers la lucru, de organizat nunţi(lucru deloc uşor, vă zic din experienţă), de renovat apartamente, de crescut copii, toate astea în cazul fericit în care lucrurile merg cum ne dorim. Ştiu, înţeleg, trec şi eu prin ele. Şi da, am şi eu săptămâni în care sunt nevoită să tai din ce vreau să fac de fapt, dar şi atunci o zi din cursul săptămânii tot fac ceva.
Eu cred că reţeta pentru a rămâne activ este simplă: disciplina. Să vă dau un exemplu. Să zicem că suntem într-o zi a săptămânii care se dovedeşte mai grea decât mă aşteptam, în care plec de la lucru cu dureri de cap(întâmplare reală, chiar frecventă aş zice) şi ajung acasă după o oră de stat în trafic abia la 19:30. La ora aia poate părea că e gata ziua. Ei, pentru mine nu e aşa. Până la 11 când adorm în mod normal mai e destul timp. Mai exact am timp să ies o oră la alergat (se face 9), să îmi fac repede ceva de mâncare (ceva uşor de gătit, durează cam 45 de minute dacă am şi ajutor iar de obicei am:)) şi să fac un duş. Pe la 10 jumate cel târziu sunt gata cu toate.
Dacă o să încercaţi şi voi să faceţi asta de mâine, o să vi se pară imposibil. Asta pentru că dacă nu aveţi un stil de viaţă activ, organismul vostru va trece printr-un şoc şi va reacţiona. Vă va transmite cu toate armele lui că trebuie să vă opriţi. Dar dacă veţi trece peste faza asta, o să vedeţi că nu e aşa de greu de fapt. E normalitate iar după o vreme veţi simţi nevoia de sport. Ah, asta nu v-am zis. Pentru mine e o nevoie. Aşa cum beau apă şi mănânc, tot aşa dacă 2-3 zile nu fac nimic în a 4-a trebuie să fac ceva.
Înainte să închei, sunt câteva secrete pe care vreau să vi le împărtăşesc, lucruri ce contribuie la stilul meu de viaţă:
- este o prioritate pentru mine: Asta e super evident, dar vreau să vă mai amintesc o dată că dacă vă regăsiţi spunând deseori: aş face, dar nu am timp. Asta înseamnă doar că nu prioritizaţi asta. Ceea ce e ok! Numa' să fiti conştienţi.
- şi Rareş, soţul meu e la fel de activ: E uşor să mergem mereu pe undeva. În cursul săptămânii imediat fugim în pădure iar în weekenduri de multe ori nu avem nevoie de prea multă planificare. Ne urcăm în maşină şi gata.
- nu tai niciodată din somn: Somnul e important pentru mine. Dacă dorm mai puţin de 8 ore pe noapte a doua zi sunt zombie şi abia fac faţă programului de 8 ore, darămite să mai adaug şi alte activităţi peste.
- nici cu mâncatul nu îmi e ruşine: Rareş mereu râde de mine că nu stau rău la capitolul mâncat. Adevărul e că mie nu mi se pare că exagerez dar nici nu mă sfiesc. Mănânc 3 mese pe zi, plus o gustare de regulă în jurul orei 16.
În loc de concluzie vă întreb: voi cum staţi la capitolul sport?
