Când eram mică eram printre copiii ăia care nu merg mai niciodată în tabere sau excursii. În special în liceu îmi doream atât de mult să iau și eu parte la excursiile de weekend de prin țară, când plecau elevii din mai multe clase cu autocare imense și vizitau obiective turistice de care eu auzisem doar. Am suferit mult din cauza asta și cred că asta și explică dorința mea de a pleca non-stop de-acasă acum. Dorința pe care poate ați observat că mi-o satisfac din plin.
Deși călătoritul este tot mai popular, trăiesc cu impresia că sunt încă multe persoane care rămân în bula lor. Fie merg în fiecare an în același loc, pentru că s-au obișnuit și știu cum merge treaba, fie nu merg nicăieri pentru că din nou, nu vor să iasă din zona de confort.
De ce cred eu că ar trebui să călătoreșți? Ei bine, iată motivele:
1. ți se deschide mintea
Da, se deschide ca o floare și nu e deloc o afirmație abstractă. Vezi că se poate și altfel, mai bine sau mai rău și să accepți că suntem atât de diverși. Înțelegi că lumea asta e mai mare decât bula în care te afli tu și în același timp mult mai complexă. Înțelegi că oamenii sunt diferiți și înveți să asculți și alte puncte de vedere și să le accepți deși nu ești de acord cu ele.
2. înțelegi mai mult din imaginea de ansamblu
Asta se leagă de motivul anterior, dar țin să îl subliniez pentru că mi se pare un mare avantaj. De când am început să umblu atât prin România, cât și prin lume, am început să înțeleg diferite lucruri. De exemplu că sunt atâtea țări în care diferite regiuni se cred superioare altora (cum la noi Transilvania se crede superioasa Olteniei, așa în Italia nordul se crede și el super sudului, în Belgia regiunea flamandă crede și ea că e deasupra celei francofone și exemplele pot continuă). Iar adevărul ăsta l-am aflat povestind efectiv cu oameni din regiunile astea, convinși că adevărul e de partea lor. Cred că e ceva în firea umană care ne face să ne dorim să fim deasupra celorlalți, nu?
Un alt adevăr pe care l-am înțeles călătorind a fost faptul că suntem inferiori ca civilizație americanilor. Și am înțeles asta când am mers în Nepal, o țară de lumea a 3-a în care mi-am pus întrebarea "ce-i cu haosul asta?" de atâtea ori. Am înțeles atunci că asta trebuie să simtă și americanii sau alte nații din țări mai civilizate atunci când vin la noi.
3. te dezvolți ca persoană
Dezvoltarea personală e un subiect destul de la modă în ultima vreme și mi se pare destul de complexa. Dar cred că nu există dubiu că atunci când intri în contact cu o nouă cultură inevitabil crești și tu ca om. Frumusețea naturii, diversitatea mâncărurilor, istoria care își pune amprenta asupra locurilor, toate astea te fac să crești.
În plus, atunci când călătoreșți înțelegi că mare parte din ceea ce ești tu este un rezultat al mediului în care ai crescut și că poți schimba lucrurile care nu îți plac, pentru că ai văzut că se poate și altfel.
4. devii mai adaptabil
Vrei nu vrei, a doua oară când o să pleci de-acasă o să ai mai puține temeri. Și la fel se va întâmplă a doua oară când te va lovi o situație neprevăzută. Vei învață să te adaptezi la ea cu mai puțin stres, sau nervi sau alte sentimente negative. Și cum adaptabilitatea este o calitate tot mai necesară într-un secol în care schimbarea este norma, beneficiile o să se reflecte în toate aspectele vieții tale. Promit :)
5. creezi amintiri de neprețuit
Poate că ai mai auzit asta de multe ori, dar vreau să îți reamintesc: la sfârșitul vieții nu o să fii bucuros că ai lucrat 10 ore pe zi, sau că ți-ai cumpărat o mașină ultimul răcnet. O să fii însă bucuros de nepoți și o să-ți amintești cu drag de anul ăla în care ai văzut prima oară Dolomitii (trebuia să dau un exemplu aproape de sufletul meu). Dar nu trebuie să aștepți până la sfârșitul vieții că să faci analiza asta. Gândește-te la ultimii ani și încearcă să vezi ce iese în evidență cel mai tare. Ce te-a făcut să fii mulțumit și împlinit? Lucrurile sau experiențele?
În final vreau să vă încurajez să vă faceți un plan. Începeți cu pași mici, nu trebuie să mergeți la capătul lumii. Și în țară sunt multe de văzut și descoperit, vă trebuie doar puțin curaj să vă porniți la drum.
Sunt curioasă, care este călătoria pe care o aveți demult într-un colț al minții dar nu v-ați determinat până acum să o faceți?
