A trecut un an de căsnicie. Aș putea spune că a zburat, însă când mă uit la cât de multe am realizat, dimpotrivă, îmi pare că a fost destul de lung. Căsătoria este atât de importantă pe cât o faci tu să fie. Pentru unii nu schimbă nimic, pentru mine însă a fost ceea ce ne-a transformat într-o familie. Sărbătorim deci un an de când ne-am luat angajamentul unul față de celălalt că nu avem nevoie de nimeni altcineva pentru a fi fericiți.
Nu v-am arătat fotografii de la nunta noastră pentru că a fost ceva foarte personal. A fost o nuntă mică, de aproximativ 70 de invitați, într-un conac cu grădină interioară unde să poți petrece timp cât mai mult afară. Noi am purtat teniși pentru că orice altceva ne-ar fi făcut să ne simțim incomod. Iar tema nunții a fost destul de evidentă: muntele.
Acum, după primul an, și înainte de zecii care ne așteaptă, m-am gândit să vă arăt elementele tematice ale nunții. În ideea în care să vă inspire și să vă bucure ochii.
Totul a început de la invitație, pe care am gândit-o împreună. Ne-am dorit ceva cât mai simplu, care să transmită informațiile esențiale, dar intr-un mod personal. Așa că am folosit o fotografie de-a lui Rareș pe post de fundal.
Evenimentul a avut loc în Brașov, pentru a putea face o ședință foto într-un peisaj montan. Deci una din cele două ședințe foto a avut loc la Pietrele lui Solomon.
Ideea de bază a nunții a fost că este o altă aventură și fiecare masă a reprezentat un masiv montan românesc. Am luat așadar la rând munții din țară, am căutat fotografii făcute de noi în masivul respectiv și le-am pus pe mese alături de numele muntelui. Nouă ne-a revenit Retezatul, pentru că nu putea fi altceva. Au mai fost Rodnei, Piatra Craiului, Făgăraș, Țibleș și tot așa. Iar la intrare invitații puteau vedea numele muntelui pentru ca apoi să îl identifice pe mese.
În sală am creat un colț în care erau expuse câteva dintre fotografiile făcute de Rareș. Un fel de expoziție foto dacă vreți. Ceea ce nu știau însă invitații este că fiecare dintre ei urma să primească una din fotografii printate pe un carton dur la final. Astea au fost mărturiile noastre de fapt, un fel de mini tablouri pe care să și le poată pune pe perete. Și intenționat am ales cadre în care și dacă apăream eu, eram undeva mică, pentru ca în prim plan să se afle de fapt peisajul.
Per total nunta ne-a reprezentat întru totul și ne-am bucurat de cum a ieșit. În final vă las o fotografie cu noi doi, așa cum sper să fim în fiecare zi: cu zâmbetele până la urechi.
P.S. Toate fotografiile sunt făcute de Dragoș, autorul Be light Photography iar pentru a ne pune ideile in practică am avut parte de ajutoroul Dalmei.
