Au trecut aproape 9 luni de când sunt mamă de 2. Am lipsit de aici din mai multe motive, unul dintre ele fiind faptul că am avut nevoie de timp să procesez ce mi se întâmplă. Tranziția de la un copil la 2 nu mi se pare ușoară și pare că nu se termină niciodată. Bebelușii se schimbă atât de mult de la o lună la alta, iar Victor trece și el prin schimbări emoționale.
Dragă mamă,
Iubești natura, iubești muntele dar îți iubești copiii mai presus de orice. Te lupți să găsești un echilibru în viața tumultoasă și simți deseori că ai pierdut controlul. Uneori ți se pare că natura face parte din trecutul tău și te întrebi dacă va reveni în prezent. Visezi la mirosul de pământ și frunze, la senzația pe care o ai atunci când pui mâna pe stâncă sau pe trunchiul unui copac. Îți amintești de zilele lungi de vară petrecute altă dată numai pe creste și te întrebi când le vei revedea.
Apoi privești în ochii pruncului tău în timp ce vine spre tine, te îmbrățișează și te pupă. Savurezi diminețile de weekend, în care faceți clătite împreună și ascultați muzică. Te bucuri de fiecare cuvânt nou pe care îl pronunță, de fiecare idee care te miri de unde îi vine, de fiecare zi în care e sănătos și chiuie de fericire. Atunci simți că toată munca nu e în zadar, că împreună cu partenerul tău creșteți un copil fericit, fără nici o grijă, care ia fiecare zi la rând și o trăiește la maxim.
Și îți dai seama că ai putea să înveți și tu câte ceva de la el. Îți aduci aminte de cum e să ieși la o plimbare fără să ai un scop anume, fără să conteze dacă ajungi undeva sau nu. Scopul este plimbarea în sine. Îți aduci aminte de cum e să râzi de fericire din toată inima, să plângi ca și cum lumea s-ar sfârși atunci când te supără ceva, dar să poți să treci peste imediat ce te-ai descărcat. Îți amintești de faptul că timpul e o invenție a adulților și că se poate trăi fără să știi cât e ceasul. Poți să dormi atunci când îți este somn, să mănânci când îți e foame și în rest să te joci. Învățatul poate fi joacă și fiecare reușită un motiv de fericire.
Și apoi când revii cu gândul la natură, te întrebi dacă te vei mai bucura vreodată de ea ca înainte. Poate că își va fi pierdut din farmec acum că ai cunoscut frumosul și iubirea într-un fel nou și absolut. Sau poate că timpul petrecut departe unul de celălalt îi va da o strălucire nouă.
Oricum ar fi, dragă mamă, nu dispera. Va veni momentul când reîntâlnirea va avea loc. Atunci, te rog scrie-mi. Vreau să știu cum a decurs totul și ce sentimente te-au încercat.
Te îmbrățișez,
O altă mamă iubitoare de natură.
A trecut un an de căsnicie. Aș putea spune că a zburat, însă când mă uit la cât de multe am realizat, dimpotrivă, îmi pare că a fost destul de lung. Căsătoria este atât de importantă pe cât o faci tu să fie. Pentru unii nu schimbă nimic, pentru mine însă a fost ceea ce ne-a transformat într-o familie. Sărbătorim deci un an de când ne-am luat angajamentul unul față de celălalt că nu avem nevoie de nimeni altcineva pentru a fi fericiți.
