Timpul zboară în timp ce eu sunt preocupată cu gătit, făcut curat, jucat, povestit, plimbat, predat, poate și puțin alergat uneori. În plus zilele astea mă gândesc la cadouri, decorat și ascult colinde cu fiecare ocazie.
Se apropie Crăciunul iar azi am simțit asta mai mult ca oricând în timp ce mă întorceam alene spre casă, cu un puști dormind la pieptul meu, nepăsător la fulgii ce cădeau peste noi. Eu însă, în ciuda frigului de afară simțeam o căldură mare. Era căldura dragostei ce îmi umplea inima și pentru care sunt recunoscătoare în fiecare zi.
Anul ăsta am trăit momentul cel mai important din viața mea de până acum, momentul când mi-am ținut pentru prima oară în brațe propiul copil. Și după asta, las un spațiu gol și trec mai jos alte evenimente importante cum ar fi faptul că ne-am mutat în casa noastră, un loc pe care l-am făcut noi să se simtă acasă investind mult timp și energie și la care bineînțeles că mai avem de lucru. A fost și călătoria în Norvegia pe care o așteptam ca pe un premiu binemeritat.
Cât de mult s-a schimbat viața noastră… și cât de mult m-am schimbat eu. Am înțeles că n-aș schimba nimic din ce am făcut înainte să vină Victor, când eram weekend de weekend pe creste. Și am înțeles că viața asta e cu sezoane care vin și trec. Acum e sezonul bebelușeniei de care vreau să mă bucur cât mai mult pentru că știu că va trece mult prea repede. Deja regret că nu am imortalizat mai multe momente și mă gândesc cu teamă că nu mai știu cum era Victor la 3 luni, sau la 4. A crescut atât de repede, s-au întâmplat atât de multe lucruri că n-am avut timp să-mi dau seama ce se întâmplă.
Și cu toate că îmi ocupă tot timpul, nu mă las. Vreau să fac atât de multe lucruri, atât vechi cât și noi. Mă lupt pentru o sesiune - două de sport pe săptămână, am început o activitate nouă și îmi doresc să pun în practică și alte idei pe care le am.
Blogul este pentru mine un colț de relaxare de care dacă stau departe prea mult timp, mi se face dor. Și atunci simt nevoia să îmi aștern gândurile, ca acum. Poate ați observat că relatările turelor au scăzut. Asta pentru că turele noastre, așa cum era de așteptat, s-au transformat în plimbări ce pălesc ca intensitate în față celor de altă dată. Din când în când însă, o să vă mai povestesc despre locurile pe care le vedem sau revedem.
În apropierea noului an am început să reevaluez de obiective. Asta pentru că mi se pare un moment bun să o reanalizez și prioritizez. Dar despre asta într-o altă postare, când o să fac și o retrospectivă asupra anului ce se încheie.
