Cu ce să încep? Doamne ce călătorie lungă și frumoasă a fost anul care se încheie. Prin câte am trecut atât fizic cât și mental, ce de tranformări și schimbări în viața mea. 2018 a fost pentru noi ANUL, știți deja de ce și nu o să mă repet spunându-vă ceea ce ați auzit de atâtea ori de la părinții din jurul vostru și poate că va plictisește (știu că la mine așa era când nu aveam copii și încerc să nu cad în aceeași capcană deși nu mereu îmi iese).
Iar pentru cititorii mei care sunt părinți, am înțeles acum că nu e deloc ușor să îți găsești echilibrul în tumultul vieții alături de un copil și că asta va fi provocarea mea pentru cel puțin câțiva ani de acum încolo.
Dar trecând peste asta, deși am impresia că anul a fost extrem de slab la capitolul ieșiri în natură, prind curaj când mi se spune că totuși am ieșit mai mult decât era de așteptat. Câteva ture care marchează anul:
prima oară în pădure alături de Victor: e greu să descriu în cuvinte senzația de libertate pe care mi-o dădea verdele curd, mirosul pădurii și mai ales faptul că nu mai eram însărcinată
Piatra Cetii în mai: o tură în adevăratul sens al cuvântului, cu urcat și coborât și priveliști văzute de sus
Cheile Nerei: demult ne doream să ajungem în zonă și s-a întâmplat anul ăsta; Banatul Montan nu ne-a dezamăgit deloc și ne-a făcut să ne promitem că vom reveni
Cabana Mălăiesti: deși fuseserăm de atâtea ori acolo, faptul că am reușit să ajungem anul ăsta s-a simțit ca o adevărată realizare, iar în timp ce respiram aerul curat din amfiteatrul Văii Mălăiești, privind caprele negre din depărtare și ascultând liniștea munților care te învăluie și te cuprinde încet parcă, am simțit că totul este posibil
Norvegia: călătoria nu a fost deloc ușoară, împreună cu Rareș a trebuit să ne adaptăm nevoilor bebelușului în detrimentul satisfacerii dorinței noastre de a explora; cu toate astea a fost călătoria de care aveam nevoie și am înțeles că e ceva în Nord aproape mistic și maiestuos în același timp care mă face să îmi doresc să revin
Ce lipsește din listă? Retezatul. E primul an de când l-am descoperit în care nu îi calc potecile, nu îi respir aerul și nu îi ascult cântecul. Sper să fie printre puținii în care spun asta.
Ce-mi doresc de la 2019? Mai mult sport și natură. La fel de multe bucurii și fericire pură. Energie și motivație, idei și puterea să le pun în aplicare. Să fiu un model pentru fiul meu și să îl fac să se simtă iubit necondiționat, soția care deși nu perfectă, pe care să se poată sprijini Rareș, fiica care oferă înapoi un strop din ce a primit, sora care își arată dragostea în felul ei, prietena sinceră, directă și bine intenționată, persoana echilibrată care înțelege că nu le poate face pe toate.
2019, te aștept! La mulți ani!
