E o zi de lucru iar eu mă aflu pe canapea în timp ce bebe doarme iar pe foc fierbe o ciorbă. Și m-am oprit pentru o clipă pentru a-mi pune întrebarea: cum s-a schimbat viața mea de când a apărut Victor în ea? Câte din acele "o să vezi tu!" s-au aplicat?
Privind în urmă perioada colicilor a fost destul de grea. Au fost nopți nedormite și mult plâns. Cu toate astea chiar și atunci nu mi se părea atât de nasol cum fusesem avertizată. Mai tare mă durea durerea copilului decât faptul că nu dorm cum ar trebui.
După ce au trecut, lucrurile au intrat pe un făgaș normal, cu un ritm de viață mult mai lent față de înainte. Bebele nostru este extrem de cuminte și doarme nopțile aproape complet (de regulă are una, maxim 2 treziri). Casa se umple parcă și totul capătă sens atunci când răsună de gângurerile și râsetele lui. Și probabil pentru că încă este mic, dar am timp. Am timp să mă gândesc mai mult în primul rând și am timp să visez. Am timp să citesc și să ascult emisiuni online. Ah, și să dorm la amiază. Toate astea sunt lucruri la care tânjeam când mergeam la birou 8 ore pe zi.
E adevărat că viața mea s-a schimbat. Alergările le fac în funcție de el și niciodată cu Rareș, iar ieșirile pe munte sunt mai scurte și la altitudini mai mici. Nici măcar în oraș nu mai pot face lucrurile pe care le făceam înainte. N-o să vă mint, sunt momente în care mă simt legată de mâini și de picioare. S-a întâmplat să ies din casă pe bicicletă iar când am intrat în aglomerația pieții să realizez că trăiesc într-o bulă.
Îmi lipsesc crestele și poveștile cu colegii de muncă? DA! Sigur că da. Cred că e ceva mai bun ce aș putea face cu timpul meu în momentul asta? În nici un caz. Mereu am fost o persoana căreia îi este foarte clară lista de priorități. Și așa cum vă imaginați, bebele este foarte sus pe ea.
Mă întrebam într-o zi, cine sunt eu în afară de mama lui Victor, acum că nu mai merg la lucru. Ce lucruri mai am ale mele? Și m-am bucurat să găsesc exmple ca alergatul, yoga, cititul și scrisul pe blog.
Întotdeauna am fost persoana care face multe lucruri deodată și acum simt că nu sunt destule. Am înțeles însă că e mult mai greu să îți dai singur de lucru, decât să primești de la alții. Și cred că e un proces prin care trebuie să trec pentru a trage concluzii.
Anul viitor schimb prefixul și simt că va fi un an de cumpănă în viața mea. Până atunci însă, mă bucur de fiecare zi alături de bebele meu, pentru că cel de azi mâine dispare deja pentru a face loc altui copil parcă iar eu nu vreau să ratez nimic!
