Azi stăm de vorba cu o fată pasionată de alergarea montană și nu numai, o fată care a ales să își urmeze visurile și să facă în fiecare zi ce îi place cu adevărat. Carmen este o persoană care emană bună dispoziție și energie pozitivă, iar asta se vede în fiecare rând scris pe blogul ei. În răspunsurile ei m-am bucurat să găsesc o persoană modestă și simplă, care apreciază ceea ce are. Haideți să vedem împreună ce ne-a spus.
1. Salut Carmen. Blogul tău emană energie și poftă de viață, pare că ești neobosită. Pentru inceput, spune-le te rog cititorilor noștri cine e Carmen Albisteanu și care sunt trăsăturile care o definesc?
Bună, Alexandra! Dacă ne uităm în buletin, am aproape 30 de ani, locuiesc de un an și ceva din Barcelona și îmi împart cea mai mare parte a timpului între marketing, nutriție, alergări montane și călătorii.
Dacă ne uităm din satelit, sunt o persoană ca oricare alta. Poate că mă simt ceva mai norocoasă decât alții care s-au născut în alte timpuri și alte locuri. Norocoasă că sunt sănătoasă, că am nevoile de bază acoperite, că am prieteni și familie, că trăiesc într-o epocă și pe un continent în care pot alege să îmi petrec ziua făcând lucruri care îmi plac.
Fie că e vorba de a lucra în marketing, de a alerga prin munți, de a face un curs, de a călători, cred că nu suntem suficient de conștienți de cât de bine o ducem în anul 2018 în Europa și că putem alege. Iar eu încerc să fiu recunoscătoare (de câte ori îmi aduc aminte) și să-mi exercit libertatea asta.
2. Eșți pasionată atât de mâncatul sănătos cât și de alergare. Să începem cu prima dintre ele. Acum câțiva ani ai urmat un curs de nutriție. Cum ti-a influențat alimentația de zi cu zi?
Am făcut cursul de nutriție cu gândul că îl fac pentru mine, dar odată început, mi-am dat seama că mi-ar plăcea să ajut și alte persoane folosind know-how-ul acumulat.
Nu știu dacă stilul meu alimentar s-a schimbat foarte mult ca urmare a cursului. Să zicem doar că am redus destul de mult dulciurile de atunci, dar nu complet. Viața fără o prăjitură din când în când e plictisitoare. Însă acum știu exact ce am de făcut pentru a atinge un obiectiv, așadar dacă înainte nu înțelegeam relația cauză-efect dintre ce pun în farfurie și cum mă simt, cum alerg, cum dorm, cum arăt etc, acum știu exact care sunt urmările acelei prăjituri. Pardon, mese.
3. Care sunt alimentele care nu ar trebui să lipsească din dieta unui sportiv?
În meniul unui sportiv (și nu numai) aș insista pe o varietate cât mai mare de legume și fructe de sezon. Nu știu dacă e ceva ce trebuie să fie acolo neapărat, asta depinde de sportul practicat, de nivel, obiective, nevoi. Dar sunt convinsă că toți am duce-o mai bine dacă ne-am bucura de tot ce găsim zilele astea în piețele de legume.
În rest, aș propune sportivilor să nu excludă total grupe alimentare întregi - carne, făinoase etc. decât în situația în care observă pe propria piele (și pe propriile analize) că le este mai bine așa.
4. Pe blog propui diverse rețete. De unde te inspiri și cât de des gătești? Care este mâncarea ta preferată? Dar plăcerea vinovată?
Am avut cam un an în care am gătit mai rar, dar acum mi-am revenit :) Mă inspir din canale de youtube sau bloguri culinare și din bucătării tradiționale care îmi plac foarte mult - bucătăria italiană, cea libaneză etc.
Preferata mea de departe e bucătăria italiană - orice e mai bun cu puțin pesto, nu mai zic de roșii uscate și mozzarella. Iar mâncarea preferată e greu de ales, dar cred că e salata de vinete cu ceapă și roșii de grădină sau poate scrumbia la grătar. Sunt fată de la Dunăre, am gusturi simple. Mai simple decât fițele pe care le share-uiesc uneori pe Instagram.
5. Hai să vorbim de alergare! Esti pasionată de alergarea montană. Cum a început totul? Ce iubești cel mai mult la alergare?
Cu alergarea am fost on and off o perioadă mai lungă în studenție, dar prima cursă montană a fost în 2015, la EcoMarathon. Făcusem vreo două semimaratoane de asfalt și cred că și un maraton, dar după ce am alergat pe munte am ajuns la vorba unui tagline celebru printre alergători - flat is boring.
Când am ajuns la finish, mi-am dat seama că trăirile prin care trecusem timp de aproape 7 ore și-au lăsat amprenta pentru totdeauna. Am râs, am fost emoționată până aproape de lacrimi, am înghețat de frig, mi-au ars mușchii nepregătiți, m-am bucurat de compania celor din jur, am transpirat și m-am chinuit, dar a meritat tot efortul. Au fost 7 ore care au schimbat totul. Imaginează-ți că de atunci mi-am schimbat stilul de viață, programul, prietenii etc etc.
6. Cât de organizată eșți în antrenamente? Ai un plan pe care îl respecți cu sfințenie? Dar planul competițional? Cu cât timp înainte te decizi să participi la o competiție?
Nu am un plan strict de antrenament și știu că mi-ar prinde ceva mai multă organizare la capitolul ăsta. Sunt câteva lucruri pe care știu că trebuie să le îmbunătățesc și la care încerc să lucrez, cum ar fi tehnica de alergare, de exemplu.
M-am gândit de multe ori să apelez la un antrenor, însă cred că pentru ce îmi trebuie mie ar fi nevoie ca antrenorul să și iasă cu mine la alergat de câteva ori și să exersăm niște puncte slabe, nu doar să-mi dea o listă cu x km și y m de altitudine de făcut pe săptămână.
Planul competițional mi l-am făcut destul de târziu. Așa e când trebuie să alegi din zeci de evenimente faine și nu te hotărăști. Și nu e făcut atât de mult pentru competiție, cât pentru a mă bucura de experiențe diferite.
Anul ăsta am în calendar pe de-o parte curse noi, la care nu am mai fost (Transylvania 50K, Lavaredo Cortina Trail), concursuri care mi-au plăcut mult anii trecuți (Marathon 7500) și pe de altă parte am unele curse de aici, din Catalunya (Maraton Vall del Congost, Maraton Pirineu). Mai am în calendar și concursuri mai mici, dar care sunt organizate în zone în care îmi doresc să ajung sau sunt celebre pentru atmosferă.
7. Care sunt eroii tăi? Pe cine admiri și de ce?
Nu știu dacă am eroi, dar admir foarte mulți alergători. Câțiva sunt din categoria masters, peste 50 de ani, și îi admir pentru felul în care se dedică sportului și longevității în sport.
Pe alții, mai tineri, îi admir pentru cum îmbină pasiunea pentru munte cu cariera și familia. Poate nu le zic asta suficient de des, dar îi admir pe cei mai mulți dintre prietenii mei alergători și colegii de antrenament și încerc să “fur” câte ceva de la fiecare.
8. Locuiești deja de mai bine de un an în Barcelona. Ce diferențe ai observat între comunitatea de alergători de acolo și cea din România?
Poate una dintre cele mai vizibile diferențe e faptul că spaniolii fac sport până la vârste mult mai înaintate. Una dintre prietenele și colegele mele de antrenament are 50 de ani, doi copii mari și face triatlon, iron man și concursuri de distante lungi pe asfalt și pe munte.
Fizioterapeutul meu și alți câțiva colegi de antrenament sunt și ei la categoria +50 ani și sunt într-o formă mult mai bună decât atleți de 20-30 de ani, au recorduri catalane și spaniole. Dar pe lângă rezultate, e extrem de evident că se bucură să facă sport, îl fac cu conștiinciozitate.
Până și clasele de pilates și yoga la care merg cred că au o medie de vârstă de peste 45 de ani între participanți.
În plus, chiar simt că există o cultură a sportului. În orice moment ieși din casă te întâlnești cu alergători. Faci o ieșire în afara orașului și dai peste grupuri de zeci de bicicliști. Mergi la munte și e plin de oameni la drumeție, alergat, mountain biking. Munții de aici sunt un fel de Las Ramblas pentru sportivi.
Aș mai preciza că, cel puțin în comunitatea alergătorilor montani, de la nivelul la care sunt eu, orgoliile celor din categoria pro se văd mult mai mici decât ale celor din România.
9. În final, povestește-ne de planurile tale de viitor. Ce îți dorești în viitorul apropiat? Dar cel mai îndepărtat?
În viitorul apropiat, pe plan sportiv vreau să fiu sănătoasă și întreagă, ca să pot alerga liniștită. Și mi-ar plăcea să fac mai multe ture de bicicletă, că am cam neglijat-o. Și să mă întorc un pic și spre alte sporturi pe care le-am cam neglijat, cum ar fi înotul și snowboardingul.
Pe planul nutriției, urmează să încep cursurile pentru o nouă certificare internațională și am să urmăresc să lucrez mai mult cu sportivi. Așa că mă așteaptă un an de studiu și lucru intens la capitolul ăsta.
Iar în rest, am niște planuri mari la care lucrez acum, printre care și un brand și site nou. Sunt entuziasmată, nerăbdătoare, copleșită de cât e de lucru, dar abia aștept să fie gata și să le fac publice pe toate.
