Mi se întâmplă frecvent să povestesc cu părinţi şi să mi se spună: "călătoreşte acum, cât mai poţi", sau "o să vezi tu când o să ai copii, totul se schimbă". Atunci îmi trec prin minte cele mai negre gânduri, încep să mă ia uşor traspiratiile în timp ce mă întreb dacă o fi chiar aşa şi încep să caut cu disperare contra exemple, persoane care să îmi dea speranţă.
O astfel de persoană este Maria Radu, mămică de aventurier, pasionată de munte şi gata mereu de plecat la drum. Nu ştiu cum reuşeşte, dar la ea totul pare atât de uşor şi de natural. Când o citesc (pentru că scrie despre călătoriile ei pe divainbocanci.ro) îmi revine speranţa pierdută, înţeleg că mai există viaţă şi după ce ai copil şi că limitele sunt doar în mintea noastră.
Azi povestim despre ce înseamnă viaţa pe munte alături de un copilaş de 1 an jumate şi de cum şi cât se schimbă lucrurile atunci când baţi potecile alături de cei mici.
1. Salut Maria. Te urmăresc de ceva timp şi ştiu că eşti super pasionată de munte. Spune-ne câteva cuvinte despre tine şi despre dragostea ta pentru natură. Cum a început totul?
Bună! Sunt jumătate din redacția de pe divainbocanci.ro unde scriu de trei ani despre călătoriile mele, idei de ture și echipament. Sunt mama de copil mic pe care îl car peste tot cu mine și-l încurajez să guste acele de brad și să bage picioarele în râu. Îmi plăceau traseele tehnice, mă dădeam în vânt după lanțuri, canioane și golul din stomac pe care îl ai atunci când pășești pe o potecă îngustă. Între timp am descoperit traseele mai ușurele și lenevitul în poienițe, un fel de slow hiking și îmi place la nebunie.
Am descoperit mersul pe munte târziu, la vârsta adultă. Totul a început cu Negoiu pe care l-am văzut cam în chinuri pricinuite de echipamentul nu tocmai bun. Nu m-am speriat nici de frig și nici de bășicile din tălpi ci am început să mă documentez și să mă aventurez pe tot mai multe poteci. Călătoream deja destul de mult și mersul pe munte a completat natural pasiunea pentru plecat lelea.
2. Acum ai un copilaş mic. Ce vârstă are şi cum te aşteptai să îţi schimbe stilul de viaţă sosirea lui? Cum a fost în realitate?
Băiețelul are acum aproape un an jumătate și chiar dacă m-am informat din timp și m-am pregătit de călătorii în trei, habar nu aveam ce mă așteaptă. În mare măsură a venit ca o extensie naturală la viața noastră de cuplu și am încercat pe cât posibil să nu ne schimbăm obiceiurile și să nu renunțăm la pasiuni. Dar în viața de zi cu zi alături de un copil atât de mic singura constantă este schimbarea. Mă așteptam să fie o curbă de învățare, o perioadă de tranziție în care să ne obișnuim cu noul statut și să-i dibuim celui mic preferințele și nevoile. Realitatea este că de îndată ce credem că stăpânim bine totul, nevoile și obiceiurile lui se schimbă ceea ce ne-a făcut să fim într-o continuă adaptare. Însă acest neprevăzut și să descoperim muntele prin ochii lui ne aduc extrem de multe bucurii.
3. Cum vă afectează mersul pe munte viaţa de familie? Ce crezi că ar fi diferit dacă nu ar exista elementul ăsta în viaţa voastră?
Am mers pe munte și înainte de a deveni o familie, împreună și separat. Este parte din viața noastră și din noi. Îmi este greu să îmi imaginez cum ar fi fără, mai ales că noi mergem în călătorii sau pe munte și pentru că ne este mult mai ușor cu cel mic decât statul în casă. În acest sens pot spune că venirea noului membru ne-a făcut să petrecem și mai mult timp pe drum. Cât despre cum ne-a schimbat îți pot spune că suntem mult mai răbdători, mai toleranți, turele noastre au devenit mai scurte și mai ușoare. Ne-a încetinit puțin ritmul, dar ne-a dat ocazia să facem trasee și să vedem locuri pe care nu le-am fi ales în trecut.
4. Povesteşte-ne un moment greu dintr-o drumeţie. Cum aţi trecut peste el?
Au fost multe momente grele atât fizic cât mai ales psihic, iar cele din urmă sunt cele pe care mi le amintesc cel mai bine. N-am pățit nimic grav, n-am trait momente la limită, dar am resimțit destul de intens dezamăgirea de a fi nevoiți să abandonăm un traseu pentru că cel mic pur și simplu nu avea chef de munte. Din aceeași serie ar fi momentele când după o tură eram rupți și tot ce voiam să facem era să ne odihnim, iar cel mic era fresh de la aerul de munte și voia joacă în fața cortului.
5. Ce ai învăţat pe propria piele despre mersul pe munte cu un copil mic?
Hahahaha! Nu cred că avem suficient spațiu în acest articol, dar îți invit cititorii pe divainbocanci.ro să citească mai în amănunt. Îți pot spune care au fost cele mai importante două lucruri învățate:
- Nu-ți crea așteptări, planul trebuie să fie conform cu ceea ce este posibil/realizabil, nu cu ce fantezii ai tu.
- Copiii sunt exploratori, lasă-le spațiu să exploreze. Ocazional va mai face un cucui, va cădea, va mânca pământ, va testa balega de vacă cu degetul. Fii atent la el să fie în siguranță dar dă-i spațiu să experimenteze natura în ritmul lui.
6. De când îl ai pe Elias, ai călătorit destul de mult. Spune-ne câteva destinaţii care s-au dovedit a fi ideale pentru mers cu cei mici.
Cu un copil atât de mic care nu are nevoie decât de părinți și se joacă cu pietre și bețe, orice destinație unde adulții se simt bine în natură este ideală. Până acum nu am avut nevoie de spații destinate copiilor sau alte servicii de acest gen. Nouă ne-a plăcut foarte tare în Țara Hațegului de unde am plecat către Sarmizegetusa și Retezat, am stat foarte bine la cort în Cheile Nerei, iar cel mic a avut unde alerga acolo și foarte drag ne-a rămas Maramureșul cu un camping genial în Breb - Babou Maramureș. Mai nou am descoperit traseele din zona Moeciu - Fundata - Șirnea și ni se par geniale de mers cu copii. În afara României ne-a plăcut mult Italia unde am fost de două ori (Cinque Terre și Sicilia) pentru că oferă un mix bun de trasee de hiking ușoare dar spectaculoase și Bulgaria pentru că este la o aruncătură de băț de noi și are o mulțime de atracții naturale.
7. Ce caracteristici crezi că trebuie să aibă un părinte pentru a putea merge cu copilul pe munte?
Eu cred că totul se învață. Și muntele și copilul sunt profesori buni și-ți arată ce trebuie să faci. Cred că un părinte care dorește să meargă pe munte trebuie să fie realist și informat: ce se poate face, ce nu, ce este lipsit de pericol și ce anume ar putea fi plăcut atât pentru copil cât și pentru el.
8. Ce influenţă crezi că are mersul pe munte asupra unui copil? Cum crezi că o să se reflecte în mentalitatea lui mai târziu?
Există o mulțime de studii în acest sens și nu trebuie să fii cercetător ca să-ți dai seama că o copilărie petrecută în natură este benefică. Dincolo de faptul că are posibilitatea de a descoperi lumea cu mânuțele lui și de a învăța lucruri noi, cred că cel mai important este faptul că petrece timp cu părinții lui și îi vede făcând ceva ce le place. Asta cred eu că-l poate face să crească încrezător în a-și urma pasiunile, indiferent care sunt acelea. Nu știu cum se va reflecta o copilărie de mers pe munte în caracterul lui mai târziu, dar pot să sper că va învăța respectul și dragostea pentru natură.
9. Dacă ai avea o căruţă de bani şi timp nelimitat, unde ai merge şi pentru cât timp?
Sunt tentată să spun peste tot, dar ca să aleg ceva atunci îți mărturisesc că ne dorim foarte tare să facem un roadtrip cu o autorulotă prin Norvegia și Islanda. Apoi aș face același lucru în America de Sud și Noua Zeelandă.
10. Care este următoarea destinaţie în care plănuiţi să ajungeţi?
Acum ne grăbim să finalizăm planurile pentru o vacanță activă prin Austria și Elveția. Vom sta la cort, vom face trasee prin Alpi și vom mânca ciocolată foarte bună și, cel mai probabil, cam scumpă.
