#ziua4
Mă trezesc pe la 6:30 fără ceas. Mă uit pe geam şi am o surpriză plăcută: este senin. Brusc, abia aştept să ajung pe pârtie. Azi Rareş nu va schia pentru că are dureri de muşchi foarte mari, aşa că voi merge cu fetele. Ne propunem să facem un tur al Zillertal Arena, trasat pe hartă. Urcăm până la penultima telecabină şi ne oprim pentru a face poze. În depărtare tronează munţii acoperiţi de zăpadă, grandioşi şi tăcuţi.
Continuăm apoi urcarea şi ne îndreptăm către următorul telescaun. Aici, sunt oprită pentru că nu am placa în picioare. Telescaunul se opreşte şi un domn îmi explică în germană că nu am voie să urc aşa. Îi explic că nu vorbesc germană şi încearcă să spună două vorbe în engleză. Cumva înţeleg că în capăt este mai abrupt şi nu pot urca în bootsi, aşa cum o fac mereu. Din păcate eu nu sunt foarte sigură pe mine şi zilele trecute am luat o trântă serioasă din cauză că aveam un singur picior legat. Acum nu mai sunt dispusă să risc şi decid să mă întorc. Nu vreau să le stric planurile şi fetelor şi le încurajez să continue.
Aşa mă găsesc singură, cu un întreg domeniu schiabil la picioarele mele. Urmează coborâri, oprit pentru poze şi mâncat, cu alte cuvinte o zi liniştită care se se desfăşoară într-un ritm mai lent. În timp ce fetele se îngrijorează pentru mine (urmează să îmi povestească mai târziu), eu savurez fiecare moment. Pe finalul zilei de schi ne reîntâlnim. Sigur că fetele au trăit o întreagă aventură. Cumva au reuşit să coboare până jos, la şosea, într-un punct de unde nu mai au telecabină să urce. Sunt nevoite să ia autobuzul pentru a putea să revină.
Ajunşi înapoi acasă, suntem înfometaţi şi obosiţi. Combinaţia perfectă pentru ieşit în oraş. Alegem Mayrhofen, pentru că e mai mare decât Ramsau, cel în care ne aflăm noi. Aici găsim un restaurant drăguţ în care ne potolim foamea iar după pornim la pas prin centru pentru a gusta oraşul.
Cred că pot spune că ziua asta a fost cea mai reuşită pentru mine. Am putut savura munţii şi am mers în ritmul meu. În plus, intensitatea durerilor de muşchi a început să scadă. Sper că de acum va fi tot mai bine.
#ziua5 - Gerlos
Ninge iar. Azi trebuia să fie ziua cu vremea cea mai bună conform prognozei la care mă uitasem eu, însă aşteptările nu ne sunt împlinite. Am fi vrut să mergem în Hintertux, care se află la vreo 30 de km de aici, dar nu prea mai are sens. Schimbăm planul de dimineaţă şi pornim către Gerlos, o staţiune aflată în zona în care am schiat şi zilele trecute.
Aici sunt majoritar pârtii albastre şi foarte late, aşa că ne putem exersa tehnica în voie. Pe finalul zilei valea se luminează şi putem vedea în jur din nou. Ne bucurăm şi decidem să mai urcăm o dată până în punctul cel mai înalt, pentru privelişte.
#ziua6 - Hintertux
Cerul albastru ne promite cea mai frumoasă zi din vacanţă. Eram deja hotărâţi să mergem în Hintertux indiferent de vreme pentru că e ultima noastră zi aici. Adela a mai fost şi ne promite că de sus priveliştea e de neuitat.
După ce efectuăm ritualul de dimineaţă pornim către staţiune. Ca un copil mic, Adela arde de nerăbdare pe bancheta din spate. Şi are toate motivele, pentru că de la 3200m se văd munţi în orice direcţie. Şi pare că nu se mai termină.
E ceva ce lipseşte din bucuria de a fi sus atunci când nu ajungi acolo prin forţele tale. Parcă atunci când mergem în drumeţii pot să întru în contact cu muntele, îl pot simţi. Timpul este suficient să studiezi fiecare coamă care apare, fiecare element nou. În plus simţi mirosul muntelui, auzi râurile şi poţi atinge copacii. După câteva ore de urcat, bucuria vârfului şi a priveliştii pe care ţi-o oferă se transformă uşor în apogeul zilei. Ei, toate astea se pierd când urci cu telecabina alături de alte sute de oameni (probabil că şi mai mult decât atât).
E ciudat cum după o săptămâna petrecută în mijlocul munţilor, îmi e dor de ei. Mă simt că şi cum aş fi mirosit ceva doar, fără să fi gustat. În timp ce admir peisajul îmi doresc să revin în Alpi (pentru că e prima oară când îi văd) şi să fac cunoştinţă cu adevărat cu ei.
Asta nu înseamnă că nu mă bucur de ultima zi de schi. Parcă într-o săptămâna am făcut ceva progrese. În timpul ultimelor urcări, lumina începe să se schimbe şi să înfrumuseţeze totul. Melancolia finalului de vacanţă ne face să savurăm şi mai mult totul.
Costuri
Ajungand la aspectele practice ale calatoriei, cam astea au fost costurile noastre:
- cazare: 145 EUR
- taxă de staţiune: 44 EUR
- transport&vigniete: 100 EUR
- ski pass : 237EUR - pentru 6 zile (mai multe informaţii aici)
- partea bună este ca ski passul a fost valabil oriunde am mers pe vale si nu plăteam extra pentru parcare
- mâncare&suveniruri: 120 EUR
- pe pârtie poţi mânca o porţie de paste sau o salată cu ~8 euro; o porţie de cartofi prăjiţi cu şniţel oscilează între 10 şi 12 euro; o sticlă de suc (gen cola) costă în jur de 3 euro
TOTAL: ~650 EUR
Lecţii învăţate
- dacă vrei să iei pauză, ia-o în ziua cu vremea rea (cu vizibilitate scăzută)
- când vine vorba de prognoza meteo, şansele ca localnicii să aibă dreptate mai mare decât site-urile de specialitate sunt mari
- dacă te cazezi undeva aproape de staţia de autobuz, asigură-te că autobuzul care opreşte acolo duce unde vrei tu să ajungi
Şi acum, filmuleţul promis:
