salzburg & kaprun

    Excursia asta era programata dinainte sa ajungem in Slovenia. Mi se pareau mie destul de aproape de Maribor si chiar as fi vrut sa vad orasul lui Mozart si partiile celebre din Austria.

Asa ca vineri am plecat spre Salzburg. Dupa ce am gasit un loc de parcare, am inceput sa exploram orasul. Aveam asteptari destul de mari pentru ca tot mi-l lauda lumea. M-am uitat si la "Sunetul muzicii" din cauza ca mi-au spus colegii ca e filmat acolo. Orasul a fost frumos, dar nu pot sa spun ca am fost data pe spate. Mai degraba de Graz, pentru ca ma asteptam sa nu ma impresioneze si am fost placut surprinsa de sentimentul pe care mi l-a creat.
   
Salzburg e un oras interesant. Obiectivele turistice sunt toate concentrate in zona centrala. Au biserici, piete, strazi micute si un deal in varful caruia se afla cetatea veche. Noi am vrut sa incepem cu obiectivul cel mai indepartat, asa ca dupa ce am trecut raul spre zona centrala, nu am luat-o in stanga spre cetate, ci in dreapta spre o biserica. Acolo am urcat si apoi am mers tot pe margine pe sus, pana la cetate. Era o zona frumoasa, cu multe campii si paduri. Imi imaginez ca vara arata si mai frumos.

 Dupa ce am vizitat cetatea, am coborat in centru si ne-am bucurat de atmosfera orasului. Rebeka vroia neaparat sa vada casa in care s-a nascut Mozart si ne-a luat ceva sa o vedem, desi mai trecusem pe langa ea. Cateva poze din oras:

Pentru ca deja se facuse seara, in final am pornit spre Zell am see. Pe drum mi-a atras atentia faptul ca sunt multe tunele. Cum au autostrazi multe, nu au serpentine. Asa ca sunt destul de multe. Pentru mine a fost ceva nou.
 
In Zell am See proprietarul ne astepta ( avea camera pregatita, a stiut ca suntem din Romania). A fost prima oara cand am facut rezervare pe booking.com si am observat ca suma pentru cazare mi-a fost retinuta ( aparea ca fiind o tranzactie in asteptare). Asa ca traiam cu impresia ca am platit deja si am fost surprinsa cand ne-a cerut din nou bani. I-am scris fratelui meu si l-am rugat sa verifice ce s-a intamplat cu suma aia si mi-a spus ca o am pe card, deci probabil ca era doar o garantie. Asa ca ne-am linistit.
  
A doua zi vroiam sa mergem la schi ( doar pentru asta mersesem) si proprietarul ne-a spus ca ne duce el cu masina pana in cenrtu, la ora 8 dimineata. Cand ne-am trezit vremea era foarte urata...Era innorat, ploaie si lapovita. Asta m-a demoralizat destul de mult, dar m-am gandit ca sus trebuie sa fie zapada. Insa cand am coborat, proprietarul ne-a spus ca nu e vremea buna si ca am da banii degeaba. Suparate, am pornit totusi spre centru sa studiem terenul. Acolo am vazut ca mai sunt oameni care urca, asa ca am zis sa incercam si noi. Doar nu mersesem pana acolo sa stam la pensiune. Cu o seara inainte ne uitasem pe harta si stiam ca in Zell am see inaltimea maxima la care poti sa urci este de aprox 2000m, in schimb in Kaprun de 3000m. Si cum autobuzul pana acolo era gratuit, ne-am gandit ca e optiunea mai sigura.
     
Acolo era foarte multa lume jos, dar totusi nu stiam la ce sa ma astept. Bineinteles ca mi-au atras atentia din prima telecabinele moderne, lumea civilizata, etc. Erau harti peste tot, jos, la baza chiar un televizor care iti arata cum e sus. La coada nu prea se statea pentru ca mergea repede. Sus zapada era foarte buna. Am fost surprinse amandoua. Problema era ca era ceata si nu prea era vizibilitate. La un moment dat a aparut soarele totusi si am vazut mai mult. Eu de cateva zile nu ma simteam prea bine si pentru ca am tot urcat cu tot felul de masinarii mi s-a facut si mai rau. A fost cam neplacut.
  
Desi am plecat cu dezamagirea ca nu am vazut tot ce am fi putut vedea ( peisajele acelea montane pe care le stiam din poze), ne-am bucurat ca am vazut ce inseamna sa schiezi in Austria si am ajuns la peste 3000 de metri. Inchei cu ceva poze :

cavnic - prima data pe teleski

     Pentru ca tot imi recomanda lumea partia de la Cavnic, weekendul trecut am luat in sfarsit decizia de a o incerca. Am luat-o atat de greu pentru ca e destul de departe de Cluj.

Inarmati cu rabdare si entuziasm, dupa trei ore de somn, la ora 6 ne-am trezit sa ne pregatim de plecare. La 7 am reusit sa iesim din Cluj, iar la 10 am ajuns.

Dupa ce ne-am echipat, am plecat spre partie. Ceilalti curiosi, eu mai mult cu groaza. Stiam ca e doar teleschi si avusesem deja o incercare esuata de a urca in Predeal. Chiar am ramas cu sechele de atunci pentru ca eram singura si am tot incercat dar nu reuseam si pe deasupra mi-a si zis un tip ca m-a vazut si pe partie ca nu stiu sa ma dau. Imi era teama ca nu o sa reusesc nici acum ...Rebe stia de experienta mea asa ca a venit cu mine. Dupa ce ne-am luat cate 12 urcari ( eram optimista) , ne-am dus la teleschi. Acolo, i-am spus domnului care ajuta lumea sa urce ca sunt incepatoare si mi-a spus din prima ca dupa ce incerc de 2-3 ori, daca nu reusesc sa merg sa mai exersez. Zis si facut, am incercat, am tot cazut. Din nou aceeasi problema ca si data trecuta, si anume ca nu reuseam sa imi gasesc echilibrul absolut deloc. Dupa cele trei incercari alocate mi-a zis sa merg sa mai invat  ... asa ca am plecat si mai ingrozita decat data trecuta ... nu mai vroiam deloc sa incerc ... stiam ca asta inseamna ca trebe sa urc pe jos de fiecare data. Intre timp un prieten care era cu noi facuse o tura deja, a coborat si i-am spus ca nu reusesc. Mi-a spus sa mai incerc, i-am zis ca nu mai vreau si atunci mi-a dat ideea sa merg la celalalt teleschi, care incepe de la jumatatea partiei in sus. Tot el mi-a spus sa incerc sa ma tin cu o singura mana, nu cu amandoua.
        
Asa ca am luat-o la picior impreuna cu Rebe spre celalalt teleschi. Desi i se luase si ei urcarea, a ales sa vina cu mine. Cand am ajuns in cele din urma, teleschiul era gol. Cat am mai amanat eu momentul, a venit lume asa ca am mai gasit un motiv sa mai astept putin. In cele din urma nu am avut de ales... a trebuit sa merg. Domnul de aici ma vazuse ca ezit si m-a incurajat ... mi-a spus ca trebuie sa invat. Asa ca mi-am facut curaj din nou si am incercat. Mi-a dat el rozeta si am pornit. A fost prima oara cand m-am tinut cu o singura mana si am reusit ! Nu-mi venea sa cred.... nenea imi zicea : "Bravo!" , Rebe: "bine Ale!" si eu urcam si nu cadeam ... si chiar am ajuns pana sus.

Acolo privelistea arata cam asa :

Eram asa de bucuroasa .... dar mi-am dat seama ca nici Rebeka nu mai urcase cu teleschiul si desi ea era pe schiuri, nu vroiam sa o las singura. Si la putin timp o vad ca urca...reusise din prima :)

Asa ca in sfarsit puteam sa ne dam ( era deja 12 fara 20 si noi nu ne dadusem nici macar o data). Partia era foarte buna. Spre deosebire de Buscat, o singura portiune foarte mica de gheata am vazut. Asa ca de data asta chiar am putut sa ma dau.

Si baietii erau foarte incantati. Ziua era senina, zapada perfecta, ce ne puteam dori mai mult ? Asa ca toata lumea era cu zambetul pe buze .

 Dar in final sunt convinsa ca eu eram cea mai fericita pentru ca a fost ziua in care am reusit sa urc cu teleschiul :) Foaaaaaarte mult mi-a placut la Cavnic :D

buscat

      Ieri am fost pentru prima oara la Buscat. Traiam cu impresia ca nu am mai fost ( mai ajunsesem pana la Baisoara la schi ), dar cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca mai vazusem locurile. Vara trecuta am fost voluntar la maratonul Apuseni chiar in zona aia. Asa ca m-am bucurat sa o recunosc.

Cu toate ca pana sa facem dreapta spre statiunea Muntele Baisorii zapada era si nu prea, pe masura ce ne apropiam aparea tot mai multa ...

Ajunsi in cele din urma, eram plini de entuziasm toti. Eu nu numai ca nu mai incercasem partia, dar era prima oara cand urcam cu telescaunul. Un motiv un plus sa ard de nerabdare ...

Cand am urcat prima oara , s-a creat un hau dedesubtul nostru ( eram cu Rebeka ), ceea ce ne-a dat o senzatie de nesiguranta si de teama. Noi am crezut ca am coborat siguranta, dar la a doua tura am aflat ca nu am coborat-o de tot. Oricum , deja pe la a 5-a urcare, cand am fost iar impreuna eram amandoua "experte", cum s-a exprimat Rebeka ( de parca era o filozofie sa stai pe scaun si sa astepti sa ajungi sus). Oricum, cert este ca ne-am descurcat de minune si eram taaaare bucuroase.

    Sus privelistea era incredibila ... Munti, brazi inalbiti de zapada si liniste ...

 Partia nu era intr-o stare foarte buna pentru ca nu mai ninsese demult se si formasera portiuni mari de gheata. Fiind incepatoare, nu numai ca nu am reusit sa ma dau, dar am si luat niste trante pe care o sa le tin minte. Mi-am invinetit un genunchi atat de tare incat am luat decizia ( pe care poate ca ar fi trebuit sa o iau de la inceput) sa nu sa mai merg fara aparatoare la genunchi.

Ziua a fost frumoasa totusi, pentru ca am petrecut-o la munte, alaturi de cea mai buna prietena a mea si de colegii de munca. M-am bucurat sa petrec timp cu ei in afara programului de munca si sper sa facem asta mai des :)