Căţăratul era demult pe lista mea, aşa cum e şi alpinismul, sau schi-ul de tură. Orice are legătură cu muntele e pe listă de fapt şi pe măsură ce trece timpul am nevoie de provocări noi.
În clubul montan din care facem parte, tagma căţărătorilor e una foarte misterioasă. Ştii că există, dar nu îi vezi niciodată. Asta pentru că cei mai mulţi nu se alătură drumeţilor de obicei.
Pasul 1: Găseşte un căţărător, fie în cercul de prieteni, fie mergând la o sală de căţărat.
Când i-am cunoscut pe Cosmin şi Cornelia, despre care am aflat că sunt căţărători, ne-am exprimat pe loc dorinţa de a încerca. Altfel nu am fi ştiut de unde să începem. Eu fusesem o singură dată la sală, însă nu am fost prea încântată. Am încercat eu să urc un perete, dar nu m-am descurcat prea bine şi nici nu m-a ajutat nimeni cu sfaturi. Poate un curs ar fi fost o variantă mai bună, însă mersul la stâncă suna mult mai bine.
Prima ieşire am făcut-o într-o după-masă a unei duminici, în Cheile Turzii. Cosmin ne-a arătat 8-ul, nodul de bază şi ne-a explicat ce trebuia să ştim pentru o primă încercare. După ce a echipat un traseu urcând cap (a se înţelege că a urcat el primul având coarda cu el, şi a trecut-o prin inelul care se găseşte în punctul cel mai înalt al traseului = top), am urmat noi în manşă (manşă e atunci când coarda este deja trecută prin top şi în timp ce urci, în cazul în care cazi, vei rămâne prins în coardă; primul care urcă va rămâne şi el, însă va cădea până sub ultimul punct asigurat, adică ultimul punct prin care a trecut coarda, care se află sub el). Cosmin a devenit pe loc mentorul nostru în căţărat, şi un fel de semizeu totodată. Aşa vrem să ne căţărăm şi noi când creştem mari.
Pasul 2: Învaţă lucrurile de bază:
- 8-ul, nodul cel mai folosit pentru a te lega de coardă
- filatul (cu gri gri sau coşuleţ)
- urcă un traseu de dificultate mică, pentru a te acomoda cu stânca
A doua ieşire a fost în cadrul Rimetea Climbing Open, unde am încercat din nou câteva trasee. Eram deja fermecată şi abia aşteptam să mergem iar. Problema era însă că nu aveam echipamentul nostru şi trebuia să găsim mereu pe cineva care are.
Ne-am hotărât să luăm măsuri. Prima piesă de echipament şi cea mai urgentă: papucii. I-am găsit uşor, pentru că nu aveam pretenţii mari. Oricum nu eram eu foarte pricepută şi am găsit modelul
, despre care spuneau că e mai pentru începători. Mi-a sunat bine şi i-am luat fără să stau prea mult pe gânduri.
Pasul 3: Echipament.
A urmat apoi o comandă pentru a ne achiziona echipamentul de bază. Ea a cuprins:
- 1 coardă
- 3 carabiniere
- 2 anouri
- un săculeţ de magneziu şi magneziu
- 12 bucle
Pasul 4: Căţărat, căţărat, căţărat.
De aici, posibilităţile au fost infinte. Primul weekend după ce a venit echipamentul am pornit entuziasmaţi spre Piatra Secuiului. Ce conta că prognoza nu era cea mai fericită? Trebuia să îl încercăm. Înarmaţi cu "Alpinism şi escaladă în munţii Trascău", cartea lui Dan Anghel ce descrie toate traseele din jurul Clujului, ne-am îndreptat spre Rimetea. Ziua a fost mai mult eşuată decât reuşită, pentru că atunci când am ajuns la stânca şi eram gata să urcăm primul traseu, a început ploaia. Iar după ce am strâns tot şi am ajuns în final la maşină, a ieşit soarele şi ne-am decis să ne întoarcem. A fost aşa un dute-vino că mai mult ne-am dus şi ne-am întors, decât să ne căţărăm. N-am avut de ales şi ne-am întors şi duminică. Cum-necum ne-am căţărat noi cât de cât în weekendul ăla.
După, în timpul verii, aproape în fiecare săptămână reuşeam să prindem o dată apusul undeva în Cheile Turzii sau Tureni. Zilele erau lungi şi fugeam repede de la muncă pentru a apuca să urcăm de câteva ori pe stâncă. Nici nu aveam nevoie de mai mult pentru că nu prea avem noi forţă în braţe şi obosim destul de repede. Însă era suficient pentru a ne încărca de energie şi a ieşi din cotidian.
Cam ăştia au fost paşii pe care i-am urmat noi când am început să ne căţărăm. Sigur că nu reprezintă un standard, însă am vrut să îi împărtăşesc cu voi, pentru că înainte mereu mă întrebam: cum începi să faci asta? Ei bine, noi aşa am început. Şi ceva îmi spune că n-o să ne oprim prea curând.
