Suntem pe ultima sută de metri înainte de Patagonia. Luni decolăm spre Chile, ţara care ne va fi gazdă timp de o lună. Am emoţii din nou. Şi un nod în stomac. Cred că e teama de necunoscut, faptul că nu ştim ce înseamnă normalitatea acolo, cum zice Rareş.
Săptămâna asta am început să citesc cu frenezie toate blogurile legate de Torres del Paine, sau El Chalten. Ce ne luăm de mâncare, ce echipament ne trebuie, putem face duş acolo? Dar să ne încărcăm bateriile? Ce surse de apă sunt? Treptat am aflat răspunsul la fiecare întrebare.
Planul este să zburăm spre Santiago de Chile, iar apoi, 2 zile mai târziu spre Punta Arenas. Primul parc pe care îl vom vizita este printre cele mai celebre din Patagonia, Torres del Paine. Acolo vom parcurge aşa numitul circuit "O", circuit ce înconjoară formaţiunea care dă şi numele parcului. Am ales să parcurgem traseul lung şi nu cel scurt, "W" pentru că vrem să simţim locul şi să ne îndepărtăm de aglomeraţie.
E în mine o nevoie de a fi departe de civilizaţie, de maşini şi blocuri, de a încetini ritmul alert care a devenit regulă în viaţă de zi cu zi. Şi nevoia asta mă împinge să petrec zile întregi pe munte. Acolo zilele devin lungi iar noi avem dintr-o dată timp. Timp să ne uităm în noi şi la cei de lângă noi, timp să absorbim frumosul care ne înconjoară şi să ne amintim să fim recunoscători.
Un aspect pentru care nu îmi fac griji este temperatura. Deşi mergem la capătul lumii, acolo e vara iar noi plecăm de la -10 grade în Cluj. În plus, în ultima vreme am tot făcut ture de iarnă iar corpurile noastre sunt adaptate la frig.
Pe parcursul lunii nu vom face postări noi pe blog. În schimb, dacă vreţi să ne urmăriţi şi să aflaţi veşti despre noi ne puteţi urmări pe contul de facebook al paginii, sau pe conturile noastre de instagram (al meu şi al lui Rareş). Probabil că pe instagram vom pune cel mai des poze şi cât de cât "live".
Gata, mă întorc la împachetat. "Ne auzim" la întoarcere. :)
