Cu bagajele făcute de cu seară, mă trezesc în jurul orei 5 înainte să sune ceasul. Hm, cred că am emoţii. Azi vom zbura către Lukla, după 2 zile petrecute brambura prin capitală. Despre zborul ăsta am citit atât de multe şi nimic de bine încât cred că sunt destul de emoţionată. Partea palpitantă este că aeroportul din Lukla a fost clasat ca fiind unul dintre cele mai periculoase din lume. Asta pentru că are o singură pistă, scurtă şi e încadrată într-o parte de un perete stâncos iar în cealaltă parte de ... prăpastia de la capătul stâncii. Cât de rău poate fi totuşi ? Sute de oameni fac asta zilnic, pentru că e cel mai popular punct de start pentru traseul ce duce către Everest Base Camp.
Dimineaţă coborâm la recepţie şi aşteptăm taxi-ul. Deşi cu o seară înainte ne spuseseră că o să coste 10 dolari ( dublu faţă de obicei), aflăm acum că nu au putut găsi decât cu 20. În perioada asta Nepalul are probleme cu gazul şi combustibilul pentru că îl importă din India şi datorită unei modificări recente în constituţia nepalezilor, India refuză să le mai exporte. Asta a făcut preţurile să crească într-adevăr, însă le şi oferă oportunitatea de a profita în permanenţă. Refuzăm categoric să plătim atât de mult şi în final acceptă cei 10 dolari.
La aeroport, haos. Cumva nu mă surprinde foarte tare asta şi după ce trecem de un fel de securitate ne îmbarcăm într-un avion ce poate duce cam 20 de persoane. Decolăm fără probleme şi aştept cu teamă aterizarea care şi ea se dovedeşte a fi în regulă. Cred că am citit mult prea multe bloguri şi păreri. Chiar nu a fost aşa de rău şi dacă nu aş fi ştiut cât ştiam ar fi fost mult mai simplu.
Ne recuperăm bagajele şi intrăm în prima cabană pe care o găsim, pentru a lua micul dejun. Aici aflăm de la proprietară că zborul de întoarcere trebuie confirmat cu o zi înainte. Când se oferă să facă ea asta, ne bucurăm că ne scapă de o grijă şi îi înmânăm biletele fără ezitare.
primul contact cu Lukla
Înarmaţi cu entuziasm, pornim la drum. Obiectivul primei zile: Phakding. Pe traseu, suntem în alertă permanentă. Totul e nou în jur. Relieful, modul în care sunt construite casele şi oamenii. Pe traseu ne intersectăm periodic cu un cuplu de cehi, ceva mai în vârstă ca noi. Şi ei merg spre base camp şi îşi cară propriile bagaje. Mai târziu întâlnim un cuplu de nemţi care locuiesc în Nepal şi plănuiesc să urce mai sus de Phakding cu vreo oră jumate, până în Monjo. Asta înseamnă că rămâne mai puţin de urcat pentru mâine, deci am putea face şi noi asta. Sigur că în final ajungem în Monjo, în principal pentru că nu ne-am putut abţine. Cred că dacă ne-ar fi zis cineva că merge până în Namche direct ( obiectivul celei de-a doua zile), am fi mers şi noi. De ce nu?
rugaciuni budiste
Ajungem la destinaţie destul de obosiţi. Deşi e doar prima zi, simţim greutatea bagajelor. Alegem o cabană unde mâncăm nişte paste delicioase (să fi părut aşa de bune din cauză că eram lihniţi?) şi ne băgăm la somn imediat după, deşi e abia ora 17. Un fel de somn de amiază :-)
Ce mi-a atras atenţia azi a fost curăţenia. Totul este ingrjit în jur iar oamenii muncesc pământul în ciuda reliefului. Potecile sunt presărate cu animale şi şerpaşi, care ne fascinează. Despre animale credem iniţial că sunt iaci dar aflăm mai târziu că de fapt sunt doar vaci. Eram aşa nerăbdători să vedem iacii încât chiar nu ne-am dat seama :)) Şerpaşii sunt un mister pentru noi. Oare cât pot căra maxim? Şi ce distanţe merg? Greutatea o sprijină cumva şi de cap. Nu e periculos pentru gât?
Mă surprinde şi faptul că sunt foarte mulţi copii. Am tendinţa să compar cu satele noastre şi acolo lumea se îndreaptă către oraşe. Singurii care rămân sunt bătrânii. Dar aici nu e aşa. Aici vezi peste tot familii tinere şi copii.
Ce zi plină am avut şi e abia prima. Oare ce urmează?
Rezumatul zilei:
- traseu: Lukla - Monjo
- distanţă: 14km
- D+: 690m
- timp: 6h
