De când ne-am întors din concediu mi-am dorit să scriu un articol dedicat aspectelor practice din Nepal, care să centralizeze atât partea de documentare făcută acasă cât şi învăţămintele dobândite acolo, la locul faptei. Urmează deci un prim ghid scris de mine care sper să vă ajute şi poate să vă dea imboldul de care aveţi nevoie pentru a porni într-o astfel de aventură.
Înainte să venim în Nepal, una din marile mele griji era frigul. Îmi era teamă că la altitudini mari temperaturile o să scadă foarte mult. Termenul meu de comparaţie era frigul de prin munţii noştri care spre toamnă deja devine curajos (în special în timpul nopţii). Aşa că m-am înarmat cu cele mai călduroase haine pe care le aveam şi am mai cumpărat câteva pe deasupra. Să fiu sigură.
Ştiu că şi azi va fi o zi grea, însă e ziua în care ne vom atinge obiectivul şi vom ajunge în base camp. Ne trezim mai devreme decât de obicei, pentru că trebuie să ajungem de dimineaţă în Gorak Shep unde plănuim să înnoptăm. De acolo până în base camp estimarea e de 4 ore doar dus şi trebuie să ne şi întoarcem.
Sar din pat din nou devreme, văd vremea superbă şi ştiu că e momentul ideal pentru peisaje. Ies repede din cabană şi surpriză. Nu sunt singura care a avut ideea asta. Lumea a ieşit din cabane şi încearcă să imortalizeze momentul. Mă uit de jur împrejur şi în final îl zăresc pe El, Everestul, pentru prima oară. Lumina răsăritului creează peisajul perfect şi văd munţi de jur împrejur. Urcăm pe un deal din apropiere pentru o nouă perspectivă. Cu siguranţă e cea mai frumoasă dimineaţă de până acum.
ra 6 dimineaţă. Sună ceasul şi mă uit nerăbdătoare pe geam. Vremea e superbă. Azi ne îndreptăm către Tengboche. Luăm micul dejun şi reuşim să rămânem ultimii clienţi în cabană. Pe geam observ pentru prima oară grupul de coreeni. Deşi încă nu ştiu asta, de-a lungul zilelor următoare o să ne tot intersectăm cu ei, aşa că merită o introducere. S
Cu bagajele făcute de cu seară, mă trezesc în jurul orei 5 înainte să sune ceasul. Hm, cred că am emoţii. Azi vom zbura către Lukla, după 2 zile petrecute brambura prin capitală. Despre zborul ăsta am citit atât de multe şi nimic de bine încât cred că sunt destul de emoţionată. Partea palpitantă este că aeroportul din Lukla a fost clasat ca fiind unul dintre cele mai periculoase din lume. Asta pentru că are o singură pistă, scurtă şi e încadrată într-o parte de un perete stâncos iar în cealaltă parte de ... prăpastia de la capătul stâncii. Cât de rău poate fi totuşi ? Sute de oameni fac asta zilnic, pentru că e cel mai popular punct de start pentru traseul ce duce către Everest Base Camp.
