Am ajuns în Italia ieri, după 17 ore petrecute pe drum. Seara, când în sfârşit am intrat în camping nu-mi venea să cred că s-a terminat. Aproape că uitasem cum să merg.
Însă universul s-a hotărât să nu mă lase să uit de existenţa maşinilor. Spre dezamăgirea mea, campingul se află la doar vreo 2 km de autostradă şi şi mai aproape de calea ferată. Într-o lume ideală un loc de camping reuşit are în apropiere un râu sau un lac. Eh, dar nu suntem într-o lume ideală, aşa că va trebui să ne adaptăm.
Mai târziu povestim cu fata de la recepţie. Cu toate că nu obişnuieşte să urce pe munte şi nu ştie prea multe detalii legate de traseul pe care vrem să îl facem, după câteva telefoane, ne poate oferi toate informaţiile de care avem nevoie. Planul este stabilit de acasă: în primele 5 zile de concediu urmează să parcurgeam o parte din Alta Via 2. Rezervările sunt deja făcute, însă mai avem câteva detalii de pus la punct (cum ar fi unde vom lăsa maşina).
Aflăm astfel că localitatea în care trebuie să ajungem de dimineaţă este St. Andrea. Aşa că după un somn mai lung decât planificat şi un mic dejun luat la umbră, pornim din nou la drum.
Ajunşi în St. Andrea, studiem pe ce traseu am putea urca. O opţiune este telecabina, unde este coadă. Însă cineva are o idee (ghiciţi cine) şi ne hotărâm să luăm muntele la picior. Studiem harta şi alegem un traseu despre care credem noi că e de drumeţie, iar apoi decidem să întrebăm pe cineva în ce direcţie trebuie să mergem pentru a intra în el. Aflăm că ne-am înşelat şi traseul ales de noi e de fapt de biciclete. Sunt în schimb 2 variante: 4 şi 4b. Primul urcă direct, însă recomandarea lui este să îl alegem pe cel de-al doilea pentru că parcurge şi o parte de creastă. Decidem să alegem opţiunea asta. Estimăm că ne va lua cam 5 ore şi avem timp destul.
Plecăm deci în urmărirea traseului cu numărul 4b. Ezităm puţin la început pentru că îl vedem doar pe cel cu numărul 4 însă ne dăm seama în curând că sunt comune o vreme. O oră mai târziu suntem în pădure, cu doar vreo 60 de metri urcaţi. Am mers destul de mult pe curbă de nivel.
Chiar dacă suntem în pădure, tot este prea cald. Ne gândim cu groază la momentul în care vom ieşi în gol alpin. Dar până atunci mai este. Traseul nu pare prea umblat. Întâlnim unul două grupuri, însă ambele coboară. Analizăm datele şi tragem concluzia simplă: lumea urcă cu telecabina şi coboară pe jos.
Mai târziu, când ieşim în traseul cu numărul 6 grupurile se înmulţesc vizibil. Dar tot în coborâre. Ieşim în gol alpin când ajungem la altitudinea de 2000 de metri. Este încă destul de cald, dar deja este după masă şi în plus îşi spune cuvântul şi altitudinea. Nu e aşa rău cum credeam.
Urcarea pe vârful Plose o facem destul de anevoios. Nu prea am mâncat azi şi ne resimţim deja. Partea bună este că putem vedea o grămadă de munţi de jur împrejur. Şi de aici până la cabana Plosehutte, unde vom dormi, mergem doar pe creastă.
În mai puţin de jumătate de oră ajungem la destinaţie. Surpriza este că în partea asta se văd alţi munţi, mult mai aproape şi mai spectaculoşi.
Despre cabană, nu pot să vă zic decât că mă lasă fără cuvinte. Aflată la 2447 de metri, ai zice că o să primeşti un pat şi cam atât. În schimb, ai tot ce ţi-ai putea dori. Pentru mine luxul pe munte este să te poţi spăla la sfârşitul unei zile lungi. De regulă un izvor este mai mult decât suficient, însă aici avem duşuri cu apă caldă. Şi o cameră doar pentru noi, aşternuturi curate, mâncare delicioasă şi ... privelişte spre munţi direct din pat.
Scriu rândurile astea încet, pentru că iau cât de multe pauze pot pentru a-i mai privi o dată. Mi-e greu să-mi iau ochii de la ei şi abia aştept zilele următoare.
Rezumatul zilei:
distanţă:11.7 km
durată: 5h20min
D+: 1500m
Articolul face parte dintr-o serie despre traseul nostru în Dolomiţi, pe prima parte din Alta Via 2, supranumit şi "The way of Legends" ( Calea Legendelor). În Dolomiţi sunt în total 8 Alta Via. Acestea sunt trasee lungi care străbat munţii de la nord la sud, timp de mai multe zile (cea mai scurtă necesită cam 5 zile). Numele Alta Via (drum înalt) este propice pentru că se merge din cabană în cabană şi de cele mai multe ori te afli la peste 2000 de metri altitudine.
