De dimineaţă ne trezim într-o mocirlă de toată frumuseţea. A plouat toată noaptea şi pare că nu are de gând să se oprească. Cortul este plin de noroi şi nu avem de ales decât să îl strângem aşa. Vremea rea ne afectează direct starea de spirit. Vrem soare...
Plecăm într-un ritm decent. De regulă procentul de pauze comparativ cu cel de mers este mic, însă azi îl mărim. Ni s-a acumulat oboseala. Traseul de azi merge de-a lungul unui lac imens. Ieşim puţin din starea de "pilot automat" când ajungem pe malul lui şi ne trezim pe plajă. Deşi vântul este din nou destul de puternic, ne luăm câteva momente în care să îl admirăm în linişte.
În rest, cam toată ziua aşteptăm să ajungem în punctul de unde am plecat cu 8 zile în urmă. Soarele îşi face şi el apariţia şi e chiar mai puternic decât ne dăm seama. Ce ciudată e vremea asta. E destul de frig încât să port căciulă şi geacă, însă totodată soarele este destul de puternic încât să constatăm mai târziu că ne-am ars.
Ajunşi în campingul "Las Torres", începem să ne instalăm. Înainte însă ne conectăm la internet pentru prima oară după multe zile. Amândoi suntem nerăbdători să anunţăm acasă că suntem bine. Întinşi pe iarbă, luăm pentru prima dată contact cu cei ce acum par atât de departe. Iar contrastul dintre zăpada din România şi papagalii care ciripesc veseli în jurul nostru, fac ca distanţa să pară şi mai mare. Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie când plec mai mult de două săptămâni de acasă, mi se face dor. Dor de oamenii apropiaţi, de rutina de zi cu zi, de familiaritatea lucrurilor. Pe de altă parte mă gândesc la zilele petrecute în birou, privind pe geam şi visând la momentele astea. Momentele în care stăm în natură non-stop, cu peisaje de vis peste tot în jurul nostru.
Iar când ridic nasul din telefon şi privesc în jur îmi amintesc de un alt motiv pentru care aştept atât de mult călătoriile noastre. Le aştept pentru că atunci gust libertatea şi simt că împreună putem face orice. Chiar şi să ajungem până la capătul lumii.
Într-un final ne ridicăm din iarbă şi începem să 'despachetăm'. Asta se traduce prin: scoatem toate lucrurile din rucsac şi evaluăm pagubele. Hotărâm să îi facem o baie cortului în râul din apropiere, pentru că e chiar gravă situaţia şi nu vom putea dormi în el aşa.
Seara, în timp ce mâncăm povestim cu un new yorkez. Sunt cu noi la masă şi câţiva cilieni, însă nu vorbesc engleză. Mergem la somn devreme pentru că avem planuri mari pentru următoarea zi. Sau mai bine zis, pentru următoarea noapte.
Rezumatul zilei:
distanţă:16.5 km
durată: 6h
D+: 500m
Articolul face parte dintr-o serie despre circuitul nostru în Torres del Paine, Patagonia (o imagine de ansamblu a traseului se găseşte în primul articol). Torres del Paine este cel mai cunoscut parc naţional din Chile, fiind vizitat anual de aproximativ 150 000 de turişti. Are o suprafaţă de 2420km2.
