Seara şi dimineaţa vântul se opreşte şi atunci se face linişte. Prima oară am observat aseară, când m-am trezit şi nu ştiam ce lipseşte. A trebuit să treacă ceva timp până mi-am dat seama: puteam să îmi aud gândurile. Iar de dimineaţă a fost la fel.
Când m-am trezit la ora 6, după vreo 12 ore de somn şi am văzut că vântul lipseşte am ieşit nerăbdătoare din cort. Nu de alta, dar să nu pierd momentul. Spre dezamăgirea mea însă, asta a făcut să apară nişte ţânţari ... ce zic eu ţânţari, nişte
vampiri
capabili să ajungă la sângele tău indiferent de câte haine ai pe tine! Prăpăd au făcut din noi.
Nu ştiu dacă din cauza asta sau a faptului că dormiserăm suficient, cert este că am plecat printre primii din camping. Bine, ce-i drept, am înţeles de ieri că ne ajută să fim în contratimp cu ceilalţi. Altfel stăm la coadă peste tot: la baie, la duş, la masă.
În prima parte a zile intrăm într-un fel de deltă de Patagonia. Lipseşte stufărişul, dar sunt prezenţi ţânţarii, apa şi păsările. Peisajul este încă deluros, pentru că munţii i-am lăsat în spate ieri. Mai târziu însă cotim la 90 de grade şi încep să reapară.
La jumătatea drumului ajungem în punctul de control Coiron, unde salvamontul se asigură că avem rezervări pentru următoarele zile. Îl întreb ce s-ar fi întâmplat dacă am fi ajuns până aici fără rezervări, după o zi jumătate de mers şi răspunul e simplu: ne-am fi întors înapoi. Pfiu, bine că nu e cazul nostru.
A doua parte a traseului nu are diferenţă de nivel aproape deloc. Mergem prin căldură iar ţânţarii ne însoţesc in continuare. Obosiţi şi înfometaţi începem să urcăm o pantă anevoios. Apoi îl zărim: campingul Dickson. Pe o pajişte verde, înconjurat de lac din două părţi. Şi pe o parte se află o bucată imensă de gheaţă care încearcă să reziste puterii apei. Iar mai departe, munţii.
După-amiezele le petrecem în camping. Putem face duş iar asta mă bucură tare pentru că îmi creşte confortul. Apoi mâncăm, citim şi ne bucurăm de peisaj. Seara ieşim pe malul râului şi simt că asta e Patagonia pe care o văzusem în poze. Cu gheţari, ape albastre şi munţi.
Rezumatul zilei:
distanţă:18 km
durată: 4h
D+: 380m
Articolul face parte dintr-o serie despre circuitul nostru în Torres del Paine, Patagonia (o imagine de ansamblu a traseului se găseşte în primul articol). Torres del Paine este cel mai cunoscut parc naţional din Chile, fiind vizitat anual de aproximativ 150 000 de turişti. Are o suprafaţă de 2420km2.
