Ştiţi cum se manifestă un căţel care a stat mult timp în cuşcă şi apoi brusc este eliberat? Nu ştie cât va dura libertatea lui, ştie că are doar momentul ăla şi încearcă să profite la maxim de el. Şi începe să alerge, cât poate el de tare. Acelaşi sentiment de libertate îl aveam şi eu vineri seara, când am ajuns la hotelul Dumbrava şi aveam înaintea mea 3 zile de stat în natură. Şi deşi aş fi vrut, nu am început să dau ture de parcare de fericire. În schimb am tras adânc aer în piept şi am savurat momentul.
Ne-am adunat pe Valea Cernei peste 30 de oameni în ciuda prognozei schimbătoare. Oricum, îmi doream atât de mult să merg că ar fi trebuit să se anunţe cutremur ca să nu mă prezint. Şi şi atunci aş fi zis: hai că nu e aşa grav, putem merge.
Când ne-am înscris în tura organizată de Dan Jecan nu ştiam ce trasee vom parcurge. Mă aşteptam să nu fie noi totuşi pentru mine pentru că le-am cam parcurs pe cele clasice. Aşa că m-am bucurat cu atât mai mult când am văzut că ce propune el e aproape în totalitate neexplorat de mine până acum.
Sâmbătă planul era să ne îmbarcăm la 8:30 şi să pornim cu maşinile spre Pasul Godeanu, de unde urma să plecăm spre Vârful lui Stan, iar apoi spre crovurile din Mehedinţi.
Reuşim să ne ţinem destul de bine de ora de plecare, pentru că plecăm cu doar 15 minute mai târziu. În pas ne luăm repede rucsacii în spinare şi pornim spre vârf. Vremea este destul de închisă, dar nu plouă. Începem cu un urcuş destul de serios până în creastă. Însă nu avem timp să îi acordăm prea multă atenţie pentru că suntem prea ocupaţi cu poveştile.
În creastă apare peisajul ăla selenar, cu mulţi bolovani. Vârful lui Stan nu se lasă aşteptat prea mult şi îl cucerim în curând.
Treptat începe să se instaleze foamea însă coboram de pe creastă înainte să luăm pauza de amiază. Toţi suntem lihniţi şi începem să devorăm ce avem prin rucsaci. După ce ne astâmpărăm foamea începe o sesiune foto cu buffurile de la Maraton Apuseni. Se pare că destul de mulţi dintre noi au unul la ei aşa că începe distracţia. După ce se adună toată lumea după un bolovan în aşa fel încât să li se vadă doar buffurile, cineva are ideea să scrie MA din oameni. Râdem în hohote când îi vedem tăvălindu-se pe jos ba pentru că 'M'-ul e prea larg, ba pentru că unghiul nu e bun pentru fotografie. Motive se găsesc.
Până la urmă reuşesc să fie mulţumiţi de rezultat şi suntem gata de plecare. Treptat se instalează o ploaie mocănească care ne urmăreşte o vreme. Parcurgem câteva crovuri iar apoi ne întoarcem spre punctul de plecare, pentru a închide bucla.
Nu doar o dată s-a întâmplat să plecăm pe prognoză îndoielnică şi să avem parte de peisaje spectaculoase. Ni s-a întâmplat într-un weekend mohorât de toamnă când am plecat pe ploaie de acasă spre Salciua pentru o tură de alergare iar de sus am avut parte de un spectacol care parcă se dădea doar pentru noi. Ni se întâmplă şi acum, când înainte de coborârea finală norii se joacă parcă şi dansează pe lângă crestele munţilor. Iniţial avem în faţă o mare de nori, însă treptat se dizolvă şi putem distinge tot mai mult planurile din depărtare. Petrecem destul de mult timp aici, fotografiind sau pur şi simplu privind.
Majoritatea au plecat deja însă şi trebuie să ne desprindem şi noi. La maşini se decide unanim să plecăm în căutarea celebrei pastrame de oaie, din pasul Godeanu aflat la câteva sute de metri distanţă. Pornim plini de speranţă şi nu suntem dezamăgiţi pentru că aici găsim gazdele acasă, pregătite de oaspeţi. Aşadar începe festinul care cuprinde carne de oaie la grătar cu mujdei de usturoi, mămăligă cu brânză şi vin roşu. Masa ne unge pe suflet iar veselia e la ea acasă. Bine, poate contribuie şi vinul puţin.
Ne întoarcem la corturi obosiţi şi fericiţi. Cu Rareş intrăm în cort să ne întindem o oră doar, cu planul să mergem apoi în sala de mese alături de ceilalţi. Ora se transformă însă în vreo 11, pentru că dormim până dimineaţă. Picurii de ploaie de pe cort şi sunetul râului din apropiere sunt ca un cântec de adormit copiii pentru noi. Şi nu doar pentru noi, pentru că a doua zi ne povestesc şi alţii cum au păţit acelaşi lucru.
