Ora de plecare a rămas neschimbată: 8:30. Ce s-a schimbat este faptul că azi ne dorim să mâncăm o omletă înainte de plecare iar cei de la restaurant încep să preia comenzi abia după ora 8:00. Dorinţa ni se îndeplineşte destul de târziu atât nouă cât şi celorlalţi care au avut ideea asta, aşa că plecăm mai târziu decât ieri.
Ştiţi cum se manifestă un căţel care a stat mult timp în cuşcă şi apoi brusc este eliberat? Nu ştie cât va dura libertatea lui, ştie că are doar momentul ăla şi încearcă să profite la maxim de el. Şi începe să alerge, cât poate el de tare. Acelaşi sentiment de libertate îl aveam şi eu vineri seara, când am ajuns la hotelul Dumbrava şi aveam înaintea mea 3 zile de stat în natură. Şi deşi aş fi vrut, nu am început să dau ture de parcare de fericire. În schimb am tras adânc aer în piept şi am savurat momentul.
După prima noapte dormită iarna vreodată în cort, a doua nu ne speria deloc. Ştiam la ce să ne aşteptăm, cu o zi înainte nu ne fusese frig deloc, deci nu aveam motive de îngrijorare. În realitate a fost mai frig decât în noaptea anterioară, iar pe la 4 dimineaţa am făcut ochii mari. E adevărat că pe de o parte îmi era puţin frig, însă pe de alta aveam deja vreo 10 ore de somn. Pur şi simplu nu mai intra! Am reuşit totuşi cumva adorm din nou şi aşa am trecut cu bine de a doua noapte.
