Azi plecăm spre casă. E ultima zi petrecută pe valea asta aflată într-un colţ de lume parcă. Vreau însă să o mai simţim o dată, să îi explorăm un nou ungher. Vremea e închisă, plouă mocăneşte, însă ce contează? Destinaţia zilei e aproape. Vom parcurge Cheile Ţăsnei.

Ştiţi cum se manifestă un căţel care a stat mult timp în cuşcă şi apoi brusc este eliberat? Nu ştie cât va dura libertatea lui, ştie că are doar momentul ăla şi încearcă să profite la maxim de el. Şi începe să alerge, cât poate el de tare. Acelaşi sentiment de libertate îl aveam şi eu vineri seara, când am ajuns la hotelul Dumbrava şi aveam înaintea mea 3 zile de stat în natură. Şi deşi aş fi vrut, nu am început să dau ture de parcare de fericire. În schimb am tras adânc aer în piept şi am savurat momentul.