Știți vinerile alea în care ești cu un pas în weekend și încă nu știi ce urmează să faci? Parcă ai merge pe undeva, dar nu ai timp prea mult să te documentezi. Ei bine, în situațiile astea noi apelăm la tolba cu evadări în apropierea Clujului. Iar în articolul de azi o să vă arăt și vouă o parte din ea.
Am primit cartea cadou de la Rareș și o păstram pentru o vacanță. E o carte de călătorie și mi se părea ideal să o citesc undeva pe munte, departe de civilizație. S-a nimerit însă că eram în căutarea unei noi lecturi iar când mi-au căzut ochii pe ea în în timp ce scanam rafturile bibliotecii am hotărât să nu mai amân.
Ce poate fi mai fain decât o plimbare pe munte? O plimbare pe munte alături de prieteni buni. Am plecat de dimineață de acasă cu ideea că ne hotărâm unde mergem după ce ne întâlnim cu Adriana și Florin. Ne aflam într-un Cluj decolorat și fad, așa cum e de cele mai multe ori în perioada asta și eram dispusă să mă multmesc cu o plimbare prin pădurea maronie de la marginea lui.
Mai sunt câteva luni până când îl vom cunoaște pe fiul nostru. Timpul trece repede mereu, dar acum parcă ritmul lui s-a accelerat și mai tare. Între timp însă profit de faptul că mă pot mișca încă și căutăm să facem câte o drumeție ușoară în weekenduri. Durata maximă efort a scăzut vertiginos și e acum la vreo 3 ore. Asta dacă vreau să mă simt confortabil.
Citesc cât de mult pot. Bloguri, ziare, cărți, îmi trec prin mână și prin minte zeci poate într-o săptămână. De unele uit înainte să ajung la final, iar altele nu reușesc să mă țină atentă nici măcar atât. Sunt însă unele texte, acele texte, care îmi intră sub piele. Sunt textele în spatele cărora sunt oameni cu substanță și care încearcă să transmită un mesaj, nu doar să bifeze articolul zilei. Sunt textele care mă fac să mă opresc și pentru o clipă doar, să îmi pun întrebări, de orice fel sau pur și simplu să le absorb.
Primul meu ceas de la Garmin a fost 910XT. Îmi amintesc și acum cât de mult l-am studiat, l-am comparat cu alte modele și cât de greu mi-a fost să mă hotărăsc să îl cumpăr. Mi se părea scump, credeam că e pentru sportivi de performanță și mă întrebăm dacă o să îl folosesc la adevărata lui valoare. Dar îl vroiam și mi-l permiteam, așa că m-am hotărât să îl iau.
La finalul anului trecut priveam cu nostalgie și bucurie la anul anterior și în același timp cu speranța spre cel care urma. Citind articolul pe care l-am scris atunci îmi dau seama că dorințele mele se învârteau în jurul mersului pe munte și statului în natură. Viață însă a avut alte planuri cu noi și deși știam că urmează să ne căsătorim în luna mai, nu bănuiam ce alte evenimente vor mai apărea pe parcurs.
