Ni se întâmplă deseori să vină finalul de săptămână și noi să fim obosiți. Nu, “epuizați” e cuvântul pe care îl caut. Și atunci luăm în calcul ideea de a rămâne acasă. Dar apoi ne amintim că aventurile astea sunt cele pe care ni le vom aminti peste ani. Nu gătitul și curățenia, ci timpul petrecut cu cei mici.
Stau pe colțarul din livingul căsuței ce ne este gazdă pentru 2 zile. Înainte să încep să vă povestesc despre lemnele care trosnesc în vatră, arunc o privire spre foc. Ah, stai, s-a stins! Rareș, nu mai avem foc! O să murim de frig la noapte … Cu mișcări leneșe se ridică să rezolve problema. Gata, acum că atmosfera este din nou propice scrisului, pot începe povestea weekendului nostru.
Anul ăsta aștept primăvara mai mult ca niciodată. Până vine însă, weekendul trecut ne-am făcut de lucru pe dealurile din jurul Clujului, mai exact prin satul Paltinei. Inițial vroiam să mergem iar spre Valea Arieșului, dar cum am tot fost iar puștiul nostru nu prea vrea să stea în mașină, am zis să încercăm undeva mai aproape.
Ce poate fi mai fain decât o plimbare pe munte? O plimbare pe munte alături de prieteni buni. Am plecat de dimineață de acasă cu ideea că ne hotărâm unde mergem după ce ne întâlnim cu Adriana și Florin. Ne aflam într-un Cluj decolorat și fad, așa cum e de cele mai multe ori în perioada asta și eram dispusă să mă multmesc cu o plimbare prin pădurea maronie de la marginea lui.
E sâmbătă dimineață iar eu mă trezesc cu greu pe la 9. Imediat ce realizez că nu trebuie să merg la lucru mă întorc pe partea cealaltă și mai amân momentul în care mă ridic. E weekend și putem face totul în ritmul nostru. Iar eu am de gând să petrec ziua de azi exact cum îmi doresc: fără să mă grăbesc nici o clipă măcar. Plus ca o parte din ea va fi în natură.
Am învăţat că pentru a trăi experienţe frumoase trebuie să ai curajul să ieşi din rutină, să spui stop grijilor de zi cu zi şi să pleci de acasă. Am învăţat că pentru a trăi experienţe frumoase nu trebuie să pleci departe de casă, trebuie doar să pleci şi să îţi deschizi mintea şi sufletul. Am învăţat că orice călătorie exterioară este dublată de una interioară.
Iubesc munţii şi natura în general şi mă bucur mereu să o explorez, să o cunosc, să îi învăţ capriciile. Recunosc însă că deşi sunt momente ale anului în care m-aş muta în vârful muntelui, sunt altele care abia aştept să treacă. Perioadele astea sunt două de fapt: înainte de venirea iernii şi acum, înainte de primăvară. Culorile maronii şi frigul nu reuşesc nicicum să mă convingă că sunt frumoase. Mai ales când mă gândesc cum arată acelaşi peisaj înverzit, sau în culorile toamnei, sau acoperit de zăpadă ...
Este duminică, ora 05:30 iar noi ne trezim pentru a ajunge la punctul de întâlnire de la ora 7. Plănuim să facem o tură aproape de casă, în zona Măguri-Răcătău. Domnul Dinu a propus-o iar Rareş a sugerat să ne alăturăm şi noi grupului. Plănuiam oricum să mergem pe undeva pentru a-i arăta împrejurimile lui Blair, colegul de muncă american al lui Rareş aflat pentru prima oară în România.
Weekendul trecut am plecat în căutarea toamnei. Începusem să o miros deja de ceva timp în oraş şi abia aşteptam să mă aflu în mijlocul unei păduri. Rareş a căutat un traseu aproape de casă şi l-a găsit pe cel din zona Muntelui Mare, pe Banda Roşie. Cum pe blogul lor poţi găsi şi track-urile, tot ce am avut de făcut a fost să-l încărcăm pe gps şi să îl urmăm în teren.
Sunt puţine concursuri de alergare la care participăm în fiecare an, iar Maraton Apuseni msg systems intră mereu pe lista scurtă. De ce? Pentru că este organizat de Clubul Alpin Român, Secţia Universitară Cluj, din care facem şi noi parte. Aşa că în zilele concursului ne simţim ca în mijlocul unei mari familii, în care fiecare îşi aduce contribuţia cum poate.
